Termenul de CGI reprezintă acronimul pentru ”computer generated imagery”, adică „imagine generată pe computer”. Tehnica constă în aplicarea graficii computerizate pentru a crea, dar și pentru a contribui la producerea de imagini în arta vizuală, filme, jocuri video, simulatoare. În general, scenele pot fi dinamice sau statice, bidimensionale (2D) sau tridimensionale (3D), tehnica CGI fiind folosită în special pentru cele din urmă. Atât disponibilitatea de software-uri, cât și extraordinara viteză de performare a calculatoarelor, a permis artiștilor să producă filme profesionale, jocuri dintre cele mai complexe, precum și arte plastice folosind doar computerul. Evoluția CGI a dus la apariția cinematografiei vizuale în 1990, când s-au depășit absolut toate „barierele de execuție” ale scenelor filmate – pe scurt, cinematografia „a depășit legile fizicii”.
Știind că țin în mână o mină de aur, studiourile și regizorii au găsit noi alternative deosebit de convingătoare de a readuce în scenă actori populari care, de-a lungul timpului, ne-au părăsit. Fie că a fost vorba despre a completa interpretarea unui actor care a murit în timpul filmărilor, fie că s-a dorit a aduce un omagiu unei legende venerate, sau chiar de a profita fără rușine de faima unui actor, efectele speciale moderne asociate tehnologiei CGI au dat naștere unor situații interesante, deseori chiar tulburătoare și scandaloase, prin care actori care au încetat din viață au reușit să apară din nou pe marile și micile ecrane, chiar cu mult timp după ce au murit. Iată câțiva actori populari care au fost readuși la viață prin tehnologia CGI.
Cuprins
Harold Ramis (Ghostbusters)
Sigur îți amintești de franciza Ghostbusters, și de faptul că cel de-al treilea film din seria a stat în etapa „de dezvoltare” aproape două decenii. Multe persoane chiar credeau că acesta nu ar fi apărut niciodată – totuși, în 2016 a apărut, însă rebootul lui Paul Feig a fost o dezamăgire. După acest eșec, fiul regizorului filmelor originale, Ivan Reitman, și-a asumat sarcina de a lansa o a doua continuare. Însă a existat o problemă: Harold Ramis, care l-a interpretat pe Egon Spengler, însuși fondatorul Ghostbusters, a murit în 2014. Ghostbusters: Afterlife (2021) o are în centru pe nepoata lui Egon, Phoebe, care preia conducerea Ghostbusters. În anumite momente, Phoebe este vizitată de fantoma bunicului ei, într-o reconstiuire CGI a actorului Harold Ramis. El chiar se alătură grupului, însă, înainte ca Jason Reitman „să îl învie pe Ramis”, a cerut acordul tuturor membrilor familiei, din considerente etice și profesionale.
Jack Lord (Hawaii 5.0)
Hawaii 5.0 a avut un succes răsunător și, timp de 12 sezoane, a avut audiență maximă, mai ales că a fost difuzat de-a lungul a aproape trei decenii. Cu actorul Jack Lord în rolul principal, acest serial cu polițiști de la CBS a urmărit aventurile detectivului Steve McGarrett din Hawaii. Mai apoi, a fost reluat în 2012, cu Alex O’Loughlin în rolul lui McGarrett, cunoscut aproape același succes. În cel de-al șaptelea sezon al serialului, s-a întâmplat ceva total neașteptat: actorul Jack Lord (care a murit în 1998) a apărut într-un episod al serialului, alături de Alex O’Loughlin. Cu ajutorul CGI, au recreat modelul 3D al lui Jack Lord, și au folosit vocea actorului Cam Clarke, astfel încât originalul McGarrett a reușit să împartă micul ecran cu „omologul său modern”.
Laurence Olivier (Sky Captain and the World of Tomorrow)
Un film revoluționar, care a combinat imaginile live-action cu decorurile și mediile obținute în mod exclusiv prin tehnologie CGI. Regizat de Kevin Conran, cu Jude Law, Angelina Jolie, dar și Gwyneth Paltrow, filmul a fost un omagiu adus serialelor clasice ale anilor ’30. Conran, într-un moment de inspirație, a apelat la tehnologia CGI pentru a-l readuce la viață pe marele actor Laurence Oliver – mort cu 15 ani înainte de a fi produs filmul. Acesta a jucat rolul lui Totenkopf care era un program viu de calculator, sub forma unei holograme, într-o combinație dintre CGI și imagini de arhivă ale actorului din diverse surse. Dialogul a fost înregistrat de un alt actor și, deși efectul nu a fost chiar cel mai realist, natura personajului (un program sinistru de calculator și o hologramă) a mai amortizat din lipsa calității.
Bruce Lee (Game of Death + spot publicitar)
Trebuie să menționăm că acest film este din 1978 și, deși s-au folosit efecte speciale deficitare pentru a-l introduce pe actorul Bruce Lee, la șase ani după moartea sa, tot a făcut senzație. Dar, la mai bine de 30 de ani, iconul de la Hollywood a fost readus la viață pentru a face parte dintr-o reclamă pentru Johnnie Walker Whisky (în 2014). Reclama a folosit tehnologie CGI modernă și de ultimă generație pentru a crea un model computerizat al lui Lee, asemănător cu cel real, în timp ce se plimba pe străzile din Hong Kong, rostind dictonuri călăuzitoare și lecții de viață. Deși efectul a fost cel dorit – convingător, spotul publicitar a fost rapid și asupra condamnat în primul rând pentru că folosea imaginea starului mort al artelor marțiale, lucru pe care criticii l-au considerat „rușinos și jignitor” (în special pentru că promova o băutură alcoolică, cu care nu ar fi fost vreodată de acord Bruce Lee).
Marlon Brando (Superman Returns)
Când Brando a fost recrutat pentru a-l interpreta Jor-El, tatăl lui Superman, în filmul lui Richard Donner din 1978, el tocmai se prezenta după rolul principal din seria The Godfather. Proiectul filmului a fost destul de serios, dat fiind faptul că Brando era, deja, o „mega-vedetă”. Potrivit lui Christopher Reeve, în schimb, nu a fost mulțumit de prestațiea lui Brando, spunând că, chiar intenționat, acesta „și-ar fi falsificat interpretarea”. În 2006, în seque-ul său, regizorul Singer Bryan nu a avut astfel de probleme cu Brando, pentru că actorul a murit în 2004. Pentru ca el să apară în film, s-a folosit tehnologia CGI pentru a recrea înfățișarea actorului în cadrul unei anumite scene. Mai mult decât atât, s-a folosit aceeași voce a actorului, iar „sosiei digitale” pe care au folosit-o i-au fost sincronizate buzele cu dialogul pentru a înregistra respectiva scenă.
Audrey Hepburn (spot publicitar)
În Marea Britanie, în martie 2014, un spot publicitar șaizeci de secunde al celor de la Galaxy Chocolate a făcut furori în întreaga țară. În spot, o tânără pasageră dintr-un autobuz avariat este convinsă să coboare și să urce în mașina unui trecător. Cei doi pleacă împreună; însă partea cea mai interesantă este faptul că pasagera nu era nimeni alta decât marea actriță Audrey Hepburn, care a murit în ianuarie 1993. Pentru „a o reînvia”, Galaxy nu a făcut vreo vrajă ocultă pierdută printr-o civilizație îndepărtată, ci a folosit tehnologia CG (grafică computerizată). „Îți vine să crezi sau nu, am reușit să recreăm complet chipul lui Audrey folosind grafica computerizată și chiar am reușit o performanță care nu a mai fost niciodată realizată, cel puțin la o scară atât de fidelă”, a afirmat McGee, cel care s-a ocupat de tot procesul. Deși reclama chiar s-a utilizat de tehnologia CGI într-un mod uimitor, unii au numit reclama ca fiind „jignitoare, pentru că nu a făcut decât să transforme una dintre cele mai elegante și fermecătoare icon-uri cinematografice din toate timpurile… într-un robot cu ochi sticloși, iubitor de ciocolată”.
Paul Walker (Fast & Furious 7)
Când Paul Walker a murit într-un accident de mașină, înainte de a-și termina filmările rolului din Fast & Furious 7, studiourile Universal s-au folosit de tehnologia CGI pentru a finaliza și pentru a completa povestea agentului FBI transformat într-un hoț de mașini, Brian O’Connor. Din nefericire, mare parte din rolul lui Walker a fost incomplet, astfel că filmul a trebuit să fie rescris într-o mare măsură, pentru a se lucra pe lângă scenele care nu mai puteau fi filmate din cauza morții lui Paul Walker. Pentru a crea scenele nou scrise, care să lege povestea de personaj și să nu pară „nenatural”, fratele lui Walker din viața reală i-a ținut locul actorului. S-au folosit foarte multe trucuri digitale avansate pentru a recrea chipul lui Walker pe corpul fratelui său.
Carrie Fisher (Star Wars Episode IX: The Rise of Skywalker)
Deși prințesa Leia a revenit cu ajutorul tehnologiei CGI pentru filmul prequel Star Wars: Rogue One, care a fost lansat la câteva zile după moartea actriței Carrie Fisher, nu poate fi considerată „o revenire post-mortem”, deoarece a fost creat înainte de moartea ei. În schimb, apariția ei în Star Wars Episode IX: The Rise of Skywalker, trei ani mai târziu, a inclus flashback-uri cu ea, o Leia mai tânără și o Carrie Fisher mai în vârstă, în scene noi. „Când o vedeți pe Carrrie Fisher în cel de-al IX-lea episod al seriei, este o față live-action – cu păr, cap, corp, toate digitale”, a declarat Guyett. Pentru scenele de flaschback care nu au implicat dialog, Lucasfilm s-a decis să sape în arhivele sale, găsind jurnale din Return of the Jedi. Cu toate acestea, deși cea mai mare parte a personajului a fost obținută prin CGI, Guyett a vrut să înlăture orice noțiune că efectele vizuale ar fi creat „o nouă interpretare”, spunând că: „Atunci când o vezi în film și te uiți la ea, trebuie să știi că aceea este interpretarea ei, însă cum am pus-o acolo este un truc magic”.
Roy Scheider (Iron Cross)
Roy Scheider a murit în anul 2008, din cauza complicațiilor cauzate de o boală de care suferea, după o luptă de patru ani cu aceasta. Chiar în timpul filmărilor pentru Iron Cross, ce urmărește povestea unui ofițer de poliție din New York care vrea să se răzbune pe ofițerul nazist SS care i-a omorât familia în timpul Holocaustului. Povestea a fost dezvoltată de Joshua Newton și se bazează pe discuțiile cu tatăl său, Bruno Newyon, care, de asemenea, a murit cam în aceeași perioadă a producției. Deși o mare parte din film fusese deja pusă la punct înainte ca Scheider să fi decedat, cel puțin o scenă extrem de importantă, crucială pentru film, nu a fost filmată. Și, drept urmare, producătorii au fost nevoiți să improvizeze fără Scheider. Cu ajutorul lui Lazzara, make-up artist care a lucrat și la SeaQuest DSV (în care a jucat și Scheider), au confecționat o mască specială din latex și, în combinație cu efecte CGI, au reușit „să-l recreeze” pe Scheider pentru a filma, în sfârșit, ultima scenă a filmului.
Louis Armstrong, James Cagney & Humphrey Bogart (spot publicitar)
Într-unul dintre primele exemple de „reînviere” a celebrităților plecate dintre noi, din obiective de marketing și dorințe de promovare, Coca-Cola i-a readus la viață pe Armstrong, Humphrey Bogart și James Cagney, pentru a-l ajuta pe Elton John să promoveze Diet Coke. În acest spot publicitar din 1991, Elton John este văzut cântând jingle-ul Died Coke într-un club de noapte, în timp ce clienții dansează și se distrează. Doi dintre patronii clubului sunt Bogart și Cagney, actori de renume, în timp ce Armstrong, trompetist de renume, îl susține pe Elton John cântând la pian. Toși trei erau morți de mult timp în momentul în care a fost difuzată reclama. În vederea realizării acestui „mic truc”, s-au folosit efecte speciale, iar imaginile alb-negru ale actorilor au fost colorate și compuse digital în scenă. Efectul a fost destul de convingător, iar Cagney poate fi observat interacționând, la o masă, cu un alt actor. Keith LaQua, pe atunci director executiv al Fundației pentru drepturile artiștilor, a declarat pentru L.A. Times că spotul publicitar a fost „o imagine orwelliană a ceea ce se poate întâmpla aici, acum”.
Se pare că Keith LaQua chiar nu știa ce ne rezervă viitorul, pentru că progresele tehnologice și descoperirile din ultimii ani sunt absolut fascinante. Trăim într-o lume tot mai digitalizată, fiind necesar să ținem pasul cu tot ce se întâmplă în jurul nostru. Oricum, tehnologia este esențială, o parte integrantă din viața fiecărei persoane, așa că trebuie să învățăm cum să ținem pasul cu aceasta, cum să îi abordăm dinamica și, mai presus de toate, cum să o folosim pentru a ne ușura cât mai mult și eficientiza sarcinile zilnice. Prin urmare, tehnologia nu ar trebui să ne sperie, să ne facă să ne gândim că „am ajuns prea departe”, ci să ne însoțească în parcursul nostru evolutiv în această lume atât de complexă, plină de alternative și posibilități.
