Probabil foarte puține persoane s-au întrebat cine a inventat internetul sau ce este internetul, și cu toate acestea un lucru este absolut cert: toată lumea folosește internetul și uneori depinde în totalitate de o conexiune stabilă și activă la internet. Apariția internetului a revoluționat lumea în care trăim, schimbând în totalitate dinamica socială, economică, având implicații în mai toate domeniile de activitate. Istoria internetului este una efervescentă, complexă, și se definește, în primul rând, prin inspirația și munca asiduă, serioasă, a unui grup de oameni care au reușit, dar nu ușor, să redefinească o mulțime de concepte sociale: relaționarea, comunicațiile, industrii, și, în esență, întreaga lume în care trăim. În continuare îți vom oferi câteva informații generale despre ce este internetul și cum a ajuns în forma actuală pe care o folosim în aceste momente.
Ce este și cine a inventat internetul?
Internetul este, în esență, un sistem global de rețele de calculatoare interconectate ce utilizează suita protocoalelor de internet (Internet Protocol, IP) pentru a comunica între rețele și, evident, dispozitive. Într-un fel, internetul este o rețea de rețele formată din rețele publice, rețele private, academice, de afaceri și guvernamentale, de la nivel local până la nivel global, ce sunt conectate printr-o gamă largă de tehnologii de rețea – electronice, wireless și optice. Internetul asigură în mare măsură transportul unei game largi și complexe de resurse și servicii de informate, cum ar fi documentele hipertext interconectate, aplicații World Wide Web, poșta electronică, adică e-mail-ul, mesageria, platformele de socializare și alte acțiuni din mediul online. Internetul este un sistem arhitectural complex care a revoluționat o suită de domenii, cum ar fi cel al telecomunicațiilor, comerțului, științei, politicii, permițând interconectarea unei game variate de rețele de calculatoare (și nu numai) din întreaga lume.
Denumit, deseori, drept ”network of networks”, internetul a apărut în Statele Unite în anii ’70, dar la dispoziția celorlalți a fost pus abia aproximativ douăzeci de ani mai târziu, pe la începutul anilor 1990. Rapoartele actuale susțin că, până în 2020, aproximativ 4,5 miliarde de persoane dispuneau de o conexiune activă la internet. Internetul oferă atât de multe posibilități și o gamă variată de funcționalități, încât poate fi utilizat în orice scop. Internetul asigură comunicarea cu ajutorul platformelor de socializare, e-mail-ului, chat-ului, site-urilor de știri, streaming video și accesul la informații digitale prin intermediul multor aplicații, în special a celor WWW. De asemenea, multe afaceri își desfășoară activitatea de vânzare prin intermediul internetului, ceea ce înseamnă că acesta are implicații în absolut orice.
Originea și evoluția internetului
Primele rețele de calculatoare au fost sisteme dedicate unor obiective speciale, iar un exemplu standard ar fi SABRE (un sistem de rezervare pentru companiile aeriene) și AUTODIN I, care a fost un sistem de comandă și control al apărării. Ambele au fost proiectate, implementate pe la sfârșitul anilor ’50. Câțiva ani mai târziu, producătorii de calculatoare au început să utilizeze tehnologia semiconductorilor în produsele comerciale, iar în multe companii mari și avansate tehnologic existau atât sisteme convenționale de procesare pe loturi, cât și sisteme de partajare a timpului, care permiteau ca resursele unui computer să fie partajate în succesiune rapidă cu mai mulți utilizatori, lucru care a dus la dezvoltarea ideii de partajare a resurselor informatice, numite „calculatoare gazdă” sau, pur și simplu, „gazde”, în cadrul unei întregi rețele structurale, fără a permite, totuși, comunicarea de la distanță – avea să fie posibilă mult mai târziu.
A început, astfel, dezvoltarea de interacțiuni între gazde, acestea fiind calculatoarele, precum și accesul la resurse specializate („supercalculatoare” și sisteme de stocare în masă), dar și posibilitatea de acces interactiv al utilizatorilor de la distanță. Aceste idei s-au concretizat pentru prima dată în ARPANET, care a stabilit prima conexiunea de rețea „gazdă la gazdă” în 29 octombrie 1969. Aceasta a fost creată de către ARPA, fiind una dintre primele rețele de calculatoare folosite în direcția uzului general. Aceasta a conectat calculatoare cu partajare de timp în situri folosite în cercetare, sprijinite de guvern (în principal, universități din Statele Unite) și, în scurt timp, s-a transformat într-o piesă esențială a infrastructurii pentru comunitatea de cercetare în domeniul informaticii. Rapid, au apărut instrumente și aplicații, cum ar fi protocolul simplu de transfer al corespondenței (SMTP, denumit și e-mail), protocolul de transfer de fișiere (FTP) și mesaje scurte, dar și protocoale pentru transmisii mai lungi.
Pentru a realiza comunicații interactive, eficiente din punct de vedere al costurilor dintre calculatoare, care comunică de obicei în scurte reprize de date, ARPANET s-a folosit de o altă tehnologie, nouă: tehnologia de comutare a pachetelor. Comutarea de pachete ia mesajele mari (sau bucăți de date informatice) și le împarte în bucăți mai mici, ușor de gestionat (pachete) și care pot călători independent pe orice circuit disponibil, până la destinația țintă, unde procesul de reasamblare are loc. Astfel, spre deosebire de comunicațiile vocale tradiționale, comutarea pachetelor nu necesită un singur circuit dedicat între fiecare pereche de utilizatori. Rețelele ce urmau să fie accesibile comercial au fost introduse în anii ’70, dar acestea au fost concepute în principal pentru a oferi acces eficient la calculatoarele de la distanță, prin terminale dedicate și au reușit să înlocuiască conexiunile prin modem, pe distanțe lungi, cu „circuite virtuale” mai puțin costisitoare – rețele de pachete. În Statele Unite, Telent și Tymnet au oferit primele două rețele de pachete disponibile, însă niciuna dintre ele nu susținea comunicațiile de tip gazdă-la-gazdă, această posibilitate fiind disponibilă doar rețelelor folosite pentru cercetare.
DARPA a sprijinit numeroase inițiative pentru rețelele de pachete la sol și prin satelit. Sistemul de pachete radio la sol a oferit acces mobil la resursele de calcul, în timp ce rețeaua de pachete prin satelit a conectat Statele Unite cu mai multe țări europene și a permis conexiuni cu regiuni foarte îndepărtate, izolate. Odată cu introducerea pachetelor radio, devine posibilă conectarea unui terminal mobil la o rețea de calculatoare. Sistemele de partajare a timpului erau, însă, prea mari și costisitoare pentru a fi mobile sau chiar pentru a exista în afara unui mediu de calcul și, prin urmare, a existat o motivație puternică pentru a conecta rețeaua de pachete radio la ceea ce era cunoscut drept ARPANET – permițând utilizatorilor cu terminale mobile simple să aibă acces la sistemele de partajare pentru care aveau autorizație. Totuși, aceste terminale trebuiau să fie conectate la alte rețele din țările europene pentru a ajunge la utilizatorii finali. În cele din urmă, a apărut necesitatea de a conecta rețeaua de sateliți la pachete, dar și rețeaua de pachete audio cu alte rețele.
Înființarea internetului și extinderea comercială
Apariția internetului nu se datorează unei singure persoane, ci reprezintă rezultatul efortului ce a fost depus de o mulțime de oameni pentru a conecta diverse rețele de cercetare din Europa și Statele Unite. În primul rând, DARPA a înființat un program de investigare a interconectării a ceea ce era cunoscut drept „rețele eterogene”. Acest program, denumit Internetting, se baza pe conceptul de rețea cu arhitectură deschisă, în care rețelele cu interfețe standard definite urmau să fie interconectate prin ”gateway-uri”. A fost planificată o demonstrație funcțională a acestui concept, dar pentru a funcționa era necesar să fie proiectat și dezvoltat un nou protocol, precum și o arhitectură de sistem: aici intră în scenă Vinton Cerf, care, împreună cu echipa sa, a reușit să descrie, pentru prima dată, un astfel de protocol și o arhitectură de sistem.
Protocolul de control al transmisiei (TCP), care permitea diferitelor tipuri de mașini din rețelele din întreaga lume să direcționeze și să asambleze pachete de date, a reprezentat un pas esențial în dezvoltarea internetului. TCP, care inițial includea și protocolul de internet (IP), mecanism de adresare globală care permitea routerelor să trimită pachete de date la destinația finală, este standardul TCP/IP, adoptat de Departamentul de apărare al Statelor Unite în 1980. La începutul anilor ’80, „arhitectura deschisă” a abordării TCP/IP a fost adoptată și aprobată de către mulți alți cercetători și, în cele din urmă, de oameni din întreaga lume. Tot pe la începutul anilor ’80, Fundația Națională pentru Știință (NFS) a colaborat cu DARPA pentru a extinde accesul, iar cinci ani mai târziu, NFS a fințat primele cinci centre de supercalculatoare – la Universitatea Princeton, din Pittsburgh, San Diego, din California, din Illinois și Cornell. Tot atunci, NFS a finanțat și dezvoltarea și funcționarea NSFNET, rețea națională de tip ”backbone” care asigura conexiunea între centre. La sfârșitul anilor ’80, rețeaua funcționa la milioane de biți pe secundă și între timp NFS a încurajat o colecție de rețele comerciale de bază ce erau conectate între ele prin așa-numitele „puncte de acces la rețea” (NAP).
Apariția serviciilor și aplicațiilor comerciale pe internet a contribuit la extinderea foarte rapidă a acestuia. Un factor important a fost apariția computerului personal și a stației de lucru, pe la începutul anilor 1980, dezvoltare care a fost alimentată de progresele semnificative făcute când vine vorba de circuite integrate și scăderea rapidă, care a urmat, a prețurilor. Un alt factor care a căpătat o importanță tot mai mare a fost apariția Ethernet și a altor „rețele locale” ce conectau calculatoarele personale. În urma restructurării AT&T din 1984, NSF a știut cum să profite de alte opțiuni noi pentru servicii de rețea centrală digitală, iar patru ani mai târziu s-a efectuat un experiment de conectare a unui serviciu comercial de e-mail (MCI Mail) la internet. Această aplicație a fost prima conexiune la internet a unui furnizor comercial ce nu făcea parte din comunitatea de cercetare. A urmat rapid aprobarea, pentru a permite accesul a mai mulți ce ofereau astfel de servicii, iar internetul a început, din acel moment, „să explodeze”.
La sfârșitul anilor ’90, existau aproximativ 10.000 de furnizori de servicii de internet (ISP) în întreaga lume, mai mult de jumătate dintre aceștia fiind localizați în Statele Unite. Totuși, cei mai mulți dintre ei furnizau numai servicii locale și se bazau pe accesul la furnizorii de servicii de internet regionali și naționali pentru o conectivitate mai extinsă. La sfârșitul deceniului, însă, lucrurile s-au schimbat, deoarece mulți furnizori mici și mijlocii au fost achiziționați de către furnizori mai mari, fuzionând. Printre acești furnizori giganți se numărau grupuri ca America Online, Inc. (AOL), care a făcut o tranziția la sfârșitul anilor pentru a deveni unul dintre marii furnizori de servicii de internet din lume – cu peste 25 de milioane de abonați și până la 2000 de filiale în Australia, Europa, America de Sud și Asia. „Portalurile” de internet ce sunt utilizate pe scară largă – AOL, Yahoo!, Excite și altele – au reușit să obțină taxe publicitare, și pe asta se bazau în principal, iar până la începutul anilor 2000, această idee speculativă reprezenta cu adevărat o mină de aur.
Între timp, internetul a evoluat extraordinar de mult, urmărind dinamica tendințelor tehnologice care definesc lumea în care trăim. Evident, probabil mulți dintre noi nu ar putea trăi fără internet și, de altfel, trăim într-o epocă a tehnologiei, în timpuri în care totul este susținut de gadget-uri, aplicații. Suntem în permanență conectați, distanțele sunt străbătute în doar câteva secunde prin simpla trimitere a unui mesaj sau efectuarea unui apel. Internetul, așa cum îl cunoaștem, poate avea și părți mai puțin benefice, mai puțin eficiente, însă dacă știm cum să îl folosim, dacă știm cum să triem și să raționăm informațiile din online, atunci poate deveni o resursă incomparabilă și o adevărată comoară pe care o putem utiliza în beneficiul și avantajul nostru. Ar mai fi fost extraordinar de multe de spus privitoare la ce este internetul, evoluția sa, istoricul și alte detalii, însă am încercat să-ți punem la dispoziție o privire de ansamblu, generală și ușor de urmărit.
