În Oceanul Indian există un „gol de gravitație”, mai exact un loc în care atracția gravitațională este mai slabă, masa fiind mai mică decât în mod normal, iar nivelul mării a ajuns astfel să scadă cu peste 100 de metri.
Anomalia a pus în dificultate oamenii de știință de foarte mult timp, iar acum, un grup de cercetători este de părere că a descoperit cauza pentru care acel fenomen s-a format în acel punct din Oceanul Indian. Observatorii de la Institutul Indian de Știință din Bengaluru, India, sunt de părere că plăcile de magmă care vin din adâncul planetei, asemănătoare cu cele care duc la formarea vulcanilor, sunt răspunzătoare pentru anomalia din ocean.
Cum și-au format cercetătorii ipoteza
Echipa s-a folosit de supercomputere. Mergând în urmă cu 140 de milioane de ani, tehnologia de ultimă generație a simulat modul în care zona ar fi putut să se formeze, detaliile descoperite concentrându-se în jurul unui ocean antic, care astăzi nu mai există. Concluziile aprofundate sunt regăsite într-un studiu recent, publicat în jurnalul Geophysical Research Letters.
Există multe informații necunoscute despre planeta noastră. Oamenii obișnuiesc să se raporteze la Pământ ca la o sferă perfectă, însă în realitate nu este așa.
Tehnic, nu este o sferă, ci ceea ce numim un elipsoid, deoarece, pe măsură ce planeta se rotește, partea de mijloc se umflă în afară
Attreyee Ghosh, geofizician și profesor asociat la Centrul de Științe ale Pământului al Institutului Indian de Știință
Unde este localizată gaura gravitațională și cât de mult se extinde
Faptul că planeta noastră nu este omogenă în ceea ce privește densitatea și proprietățile sale, unele zone afectează suprafața și gravitația Pământului. Astfel, acea „gaură de gravitație”, numită și depresiunea geoidului Oceanului Indian, reprezintă cea mai mare anomalie gravitațională. Aceasta formează o depresiune circulară care are punctul de plecare chiar în afara zonei de sud a Indiei, acoperind aproximativ 3 milioane de km pătrați.
Anomalia a fost descoperită pentru prima dată în 1948 de către Felix Andries Vening Meinesz, un geofizician olandez, și a rămas o enigmă din acel moment.
Nefiind explicat corespunzător, oamenii de știință au aprofundat procesul de cercetare. Aceștia au efectuat 19 simulări prin intermediul cărora s-a putut observa cât de schimbată era structura de densitate a Pământului cu milioane de ani în urmă.
Continentele și oceanele erau în locuri foarte diferite, iar structura de densitate era și ea foarte diferită.
Attreyee Ghosh
Prin ce strategie s-a descoperit cauza principală
Tehnologia supercomputerelor a reușit să reconstituie poziția rocilor tectonice și schimbarea comportamentului magmei (rocile topite) din stratul gros al interiorului Pământului care se află între nucleu și scoarță. Din toate testele făcute, în 6 dintre scenarii s-a format o anomalie similară cu aceea din Oceanul Indian. În cadrul simulărilor efectuate, factorul care a făcut diferența s-a regăsit în prezența amestecului lichid compus din mineralele topite. Acesta este elementul considerat în mod direct responsabil de formarea „golului de gravitație”.
Testele au folosit diverși parametri de densitate pentru magmă, iar în cadrul simulărilor în care aceasta nu a fost prezentă, depresiunea respectivă nu a luat naștere.
Gaura gravitațională a început să se formeze, conform calculelor grupului de cercetători, aproximativ acum 20 de milioane de ani. Oamenii de știință nu își pot exprima punctul de vedere în ceea ce privește dispariția acestei depresiuni:
Totul depinde de modul în care aceste anomalii de masă din Pământ se mișcă. (…) Ar putea să persiste pentru o perioadă foarte lungă de timp. Dar ar putea și să se întâmple ca mișcările plăcilor să acționeze în așa fel încât să o facă să dispară, peste câteva sute de milioane de ani în viitor.
autoarea studiului, Attreyee Ghosh
Ce părere au alți profesori și cercetători cu privire la studiu
Mai mulți profesori și cercetători, care nu au luat parte la acest studiu, sunt de părere că acesta constituie o îmbunătățire față de cele anterioare, dar există și opinii contradictorii, cum este cea a lui Dr. Alessandro Forte, profesor de geologie la Universitatea din Florida.
Acesta a declarat că există câteva probleme la nivelul cercetării, și anume că simulatoarele nu reușesc să reproducă acea magmă puternică ce a erupt acum 65 de milioane de ani sub locația actuală a Insulei Réunion.
Cercetătoarea principală a răspuns că în teste nu pot fi luați în considerare toți factorii existenți, deoarece nu se cunoaște cu precizie imaginea Pământul de acum 140 de milioane de ani. Aceasta a declarat că încrederea în modele este cu atât mai mică, cu cât ne îndepărtăm mai mult de timpul prezent și de aceea se creează unele discrepanțe între modul în care plăcile s-au mutat în timp și felul în care acest lucru este simulat.
