Jeff Bezos și Elon Musk: aventura colonizării cosmosului

În momentul scrierii acestui articol, Elon Musk și Jeff Bezos, conform Bloomberg, se numără printre primii doi cei mai bogați și influenți oameni din lume, cu o avere totală ce însumează 235 de miliarde dolari, respectiv 183 de miliarde dolari.

Elon Musk este fondatorul, directorul general și inginerul SpaceX(Space Exploration Technologies Corporation), fondată la data de 6 mai 2002, o companie de producție aerospațială și de servicii de transport în spațiu. El declară că scopul SpaceX este acela de „a schimba lumea și de a ajuta umanitatea.” Cu sediul în Hawthorne, California, SpaceX numără peste 3.500 de angajați din numeroase domenii de activitate.

Jeff Bezos a înființat Blue Origin la data de 8 septembrie 2000. Cu sediul în Kent, Washington, având o viziune futuristă asupra vieții pe Pământ, Bezos își propune să facă posibil un viitor în care oamenii să trăiască și să muncească în spațiu. Pentru a păstra integritatea Pământului, Blue Origin consideră că omenirea va trebui să se extindă, să exploreze și să găsească noi resurse energetice și materiale, mutând în spațiu industriile care poluează excesiv.

La începutul Erei Spațiale, din 1957 până în 1966, Statele Unite ale Americii au încercat să lanseze pe orbită 424 de rachete. Dintre acestea, 343 au fost reușite, ceea ce indica o rată de eșec de 20%. În periaoda aceea, numărul mediu de rateuri anuale – adesea, explozii violente ale rachetelor – era 8. După 1966, s-au înregistrat între 1 și 3 eșecuri anuale, apoi 1 sau mai puțin, după anul 2000. Cu alte cuvinte, guvernului i-au trebuit aproape cincizeci de ani ca să se apropie de ideea de fiabilitate a programului spațial.

Riscul dezastrelor catastrofale era încă extrem de ridicat. La începutul anului 2003, naveta spațială Columbia s-a dezintegrat în timpul reintrării în atmosfera terestră și toți cei 7 astronauți de la bord au murit.

Cum a început totul pentru Elon Musk

Cunoscută sub numele de SpaceX, compania lui Elon Musk și-a început activitatea într-o veche fabrică El Segundo, pe East Grand Avenue 1.310, nu departe de aeroportul din Los Angeles. Elon Musk a făcut schița primei sale creații, o rachetă proiectată să fie durabilă, având un singur motor.

Dacă alții își vedeau rachetele precum mașinile de curse, Musk era fericit să o poată compara pe a lui cu o Honda – utilitară, de încredere, accesibilă. „Pun pariu cu voi, o mie la unu, că dacă ați cumpăra o Honda Civic, această mașină nu vă va lăsa baltă  în primul an de folosință”, declară el pentru revista Fast Company. „Poți avea o mașină simplă și fiabilă, iar același lucru este valabil și pentru rachete.” Pentru aproximativ 6 milioane de dolari, ar fi putut lansa pe orbita joasă a Pământului sarcini utile de până la 450 de kilograme, precum sateliții, cu costuri mult mai mici decât ale competitorilor.

Nu a durat mult până la asamblarea primei rachete a companiei. Falcon 1 – „Falcon” a fost un omagiu adus navetei Millenium Falcon din Star Wars, iar „1” făcea referire la numărul de motoare pentru propulsie de care dispunea. Însă, deși Musk construise o rachetă în timp de puțin peste un an, tot nu reușise să atragă atenția cuiva de la NASA.

Spre sfârșitul anului 2003, Musk a hotărât că, dacă NASA nu vine la el, va merge el la NASA. Administrația Federală a Aviației (FAA) se pregătea de aniversarea a o sută de ani de la primul zbor autopropulsat, al fraților Wright, organizând o petrecere la Muzeul Național al Aerului și Spațiului, iar Musk s-a gândit să-și facă apariția și să-și aducă cu el și racheta.

Pregătindu-se pentru eveniment, SpaceX a încărcat racheta, înaltă cât o clădire cu șapte etaje, pe platforma unui camion special amenajat, și a pornit, de-a lungul țării, către Washington, DC. După ce Musk, la vremea aceea în vârstă de 32 de ani, și-a „parchat” racheta în fața sediului Administrației Federale a Aviației, turiștii care se îndreptau către Muzeul Național al Aerului și Spațiului s-au oprit să admire expoziția stradală: o rachetă strălucitoare, albă, înaltă cât șapte etaje, amplasată pe locul obișnuit al unui magazin stradal.

Musk nu promova o simplă rachetă, ci un simbol – ideea că o companie abia înființată (să ne amintim că SpaceX a fost înființată în anul 2002) era capabilă să ajungă în spațiu. Musk și-a susținut cauza într-un discurs succint, spunând că SpaceX era răspunsul în fața unei industrii spațiale somnolente: „Istoria dezvoltării acestor vehicule nu a înregistrat succese notabile, nu a înregistrat niciun succes, de fapt, dacă definim succesul ca fiind o schimbare majoră în ceea ce privește costurile și fiabilitatea. Pentru prima dată, după multă vreme, cred că avem o șansă cu SpaceX.”

Musk, înarmat cu planuri noi, idei revoluționare și o avere proaspăt dobândită, pe care era pregătit să o folosească, era pe urmele tuturor. Avea să revoluționeze industria și să reușească ceea ce alții nici nu au încercat măcar. Dar n-avea să-i fie atât de ușor pe cât, poate, ar fi crezut.

Cum a început totul pentru Jeff Bezos

Amazon a început să prindă aripi după aproape un deceniu de când Bezos renunțase la slujba lui de pe Wall Street, ca să vândă cărți pe internet. În ianuarie 2002, compania făcea public primul său profit trimestrial – 5 milioane de dolari. Pe măsură ce clienții deveneau din ce în ce mai obișnuiți să se folosească de calculator pentru a cumpăra aproape orice, Amazon a continuat să crească, extinzându-se de la cărți la muzică, jucării, haine și electronice. În anul 2000, a vândut 400.000 de exemplare din volumul Harry Potter apărut în același an. Trei ani mai târziu, vindea 1.4 milioane de exemplare din următorul volum al seriei, Harry Potter și Ordinul Phoenix.

Amazon înflorea în timp ce alții, în număr mare, se prăbușiseră, prinși în mirajul pieței de capital. Odată cu succesul înregistrat de Amazon, creștea rapid și averea lui Bezos. Revista Forbes anunța în 2003 că, în urma triplării prețului acțiunilor companiei, averea netă a acestuia crescuse cu trei miliarde dolari, atingând un total de 5.1 miliarde. Bezos ajungea rapid pe locul 32 de pe lista celor mai bogați americani (acum, fiind al doilea), clasându-se înaintea titanului presei newyorkeze, Michael Bloomberg, și înaintea fraților Koch, cei care administrau un vast imperiu de producție și investiții.

Totul ia o întorsătură când, într-o zi, pentru Van Horn Advocate, Bezos are o știre de senzație: recunoaște că a cumpărat, lângă Seattle, niște terenuri pe care vrea să construiască o companie spațială, Blue Origin. Din anul 2000, de când Bezos ținuse această companie în cel mai mare secret, acesta nu a dezvăluit nimănui în mod oficial planurile sale.

Ideea de bază după care Bezos a vrut să se ghideze a fost cea a unor „opțiuni mult mai rezonabile” în ceea ce privește propulsia unei rachete care să aibă viteza necesară pentru a ajunge pe orbită.

Bezos propunea „soluții balistice, în care ai la dispoziție țevi uriașe, de diverse dimensiuni”, care lansează obiecte în spațiu. Sună ca un fragment dintr-un roman de Jules Verne. Așadar, au luat în considerare și tehnologia railgun, deja studiată de Pentagon, pentru arme capabile să lanseze proiectile cu 6 mach sau mai bine spus de șapte ori viteza sunetului. Railgun-urile folosesc pulsuri electromagnetice în locul prafului de pușcă; proiectilele lovesc cu o asemenea forță, încât nu mai este necesar să fie armate cu explozibil.

În cele din urmă, după 3 ani de cercetări, Bezos împreună cu echipa lui au ajuns la concluzia că rachetele chimice sunt, de fapt, cea mai bună soluție, în special pentru lansare. Astfel, revoluția spațiului avea să înceapă în vestul Texasului unde, pe ascuns, Bezos cumpărase 134 de hectare de teren, conform înregistrărilor cadastrale. „Când construiești și lansezi rachete, e bine să ai o oarecare zonă-tampon”, afirma Bezos.

Dar Bezos nu doar că avea o zonă-tampon, avea mai mult decât atât. Avea un loc de unde să lanseze și unde să aterizeze rachete, suficient de încăpător pentru cele mai mari visuri ale sale. Avea un loc unde să piardă rachete, unde să eșueze și unde să încerce noi tehnologii.

Cum au colonizat Jeff Bezos și Elon Musk spațiul

În esență, povestea a fost alimentată încă de la bun început de o rivalitate omniprezentă între cei doi conducători ai acestei „noi mișcări”. Tensiunile aveau să se manifeste în notificări cu caracter juridic sau mesaje pe Twitter, în discuții aprinse pe marginea semnificației deosebite a aterizărilor realizate de echipele fiecăruia și a puterii de propulsie a rachetelor lor. S-a înregistrat chiar și o dispută cu privire la o platformă de lansare.

Musk, precum un iepure sălbatic pripit, deschidea drumuri de urmat pentru alții, în timp ce Jeff Bezos, asemenea unei broaște țestoase discrete și lente, se mulțumea să avanseze pas cu pas într-o cursă aflată abia la început. În cele din urmă, cei doi și-au dat seama că militează pentru același ideal: posibilitatea ca, în viitor, transportul spațial să nu fie doar posibilă, ci și accesibilă pentru întreaga omenire. Pentru a simplifica modul în care au reușit aceștia să ajungă pe orbită, am să rezum totul pe scurt, într-un calendar al evenimentelor:

• Septembrie, 2000 – Jeff Bezos fondează Blue Operations LLC, precursorul lui Blue Origin;
• Martie, 2002 – Elon Musk înființează Space Exploration Technologies;
• Decembrie, 2003 – Are loc primul zbor propulsat al lui SpaceShipOne;
• Decembrie, 2003 – Musk expune la Washington, DC racheta Falcon 1;
• Martie, 2005 – Blue Origin reușește să înalțe la nouăzeci și șase de metri primul său vehicul de testare, Charon;
• Martie, 2006 – SpaceX face prima încercare de lansare a rachetei Falcon 1, dar eșuează;
• August, 2006 – NASA acordă un contract de 278 de milioane $ companiei SpaceX, în cadrul Programului de Servicii Comerciale de Transport Orbital;
• Noiembrie, 2006 – Blue Origin lansează până la înălțimea de optzeci și șase de metri racheta de testare Goddard;
• Septembrie, 2008 – Falcon 1, aparținând companiei SpaceX, ajunge cu succes pe orbită, pentru prima dată;
• Decembrie, 2008 – NASA acordă un contract companiei SpaceX în valoare de 1.6 miliarde de dolari, pentru transportul de marfă către Stația Spațială Internațională;
• Ianuarie, 2010 – Președintele Barack Obama prezintă propunerea de buget pentru NASA;
• Iunie, 2010 – Primul zbor al rachetei Falcon 9 este lansat cu succes;
• August, 2011 – PM-2, racheta de testare a companiei Blue Origin, se prăbușește în vestul Texasului;
• Mai, 2012 – Naveta spațială Dragon, a companiei SpaceX, devine primul vehicul comercial care efectuează un zbor în spațiu până la Stația Spațială Internațională;
• Martie, 2013 – Expediția subacvatică a lui Bezos reușește să recupereze din adâncurile Oceanului Atlantic motoarele lui F-1;
• Septembrie, 2013 – cresc tensiunile între SpaceX și Blue Origin. Musk declară că „sunt șanse mai mari să danseze unicorni în registrul de tiraj, decât să construiască Bezos o rachetă conform standardelor NASA”, capabilă să ajungă pe orbită;
• Aprilie, 2015 – Blue Origin lansează pentru prima dată naveta spațială New Shepard dincolo de marginea spațiului cosmic;
• Iunie, 2015 – Falcon 9, aparținând SpaceX, explodează în timpul lansării;
• Noiembrie, 2015 – New Shepard aterizează cu succes pentru prima dată;
• Decembrie, 2015 – Flacon 9 aterizează cu succes pentru prima dată;
• Septembrie, 2016 – Falcon 9 explodează pe platforma de lansare în timpul alimentării cu combustibil;
• Septembrie, 2016 – Musk dezvăluie planul de călătorie spre Marte, cu ocazia discursului din cadrul Congresului Internațional Academic;
• Ianuarie, 2017 – Blue Origin prezintă pentru NASA un plan de zbor, cu încărcătură, către Lună;
• Februarie, 2017 – Musk își anunță intenția de a trimite doi oameni, contra cost, într-un zbor în jurul Lunii;
• Septembrie, 2017 – Musk dezvăluie planul de a construi o bază spațială pe Lună;
• Iulie, 2018 – Blue Origin lansează cu succes New Shepard 3 într-un zbor suborbital;
• Decembrie, 2019 – Blue Origin relansează cu succes New Shepard 3 într-un zbor suborbital, în vederea cercetării diferitelor condiții atmosferice;
• Martie, 2019 – SpaceX devine prima companie privată care trimite pe orbită o navă spațială cu persoane;
• Ianuarie, 2020 – SpaceX devine cel mai mare operator de sateliți comerciali din lume;
• Mai, 2020 – SpaceX devine prima companie privată care trimite oameni pe orbită;
• Octombrie, 2020 – Se înregistrează al 13-lea zbor al aceleiași rachete;
• Ianuarie, 2021 – Este lansată cu succes racheta Shepard 4;
• Aprilie, 2021 – SpaceX refolosește cu succes capsula spațială de transport;
• Octombrie, 2021 – Astronautul William Shatner se reîntoarce pe Pământ cu succes după cel de-al doilea zbor cu racheta Shepard 4.

Cursa către stele a lui Jeff Bezos și Elon Musk nu este motivată de politică, de războaie, ci de spiritul de aventură, de șansa de a duce omenirea în spațiu, o dată pentru totdeauna. Nu știu cât mai este vorba de o competiție, fiindcă procesul va fi unul lung, neprevăzut, încununat cu eșecuri și succese. În orice caz, este o cursă care depășește imaginația, pătrunzând adânc în cosmos. De pe margine, putem fi doar martori ai încercărilor celor doi.