Triunghiul Bermudelor, cunoscut și sub numele de „Limbul celor pierduți”, „Triunghiul Diavolului”, este o zonă aproximativ triunghiulară ca formă, vârfurile triunghiului fiind localizate geografic de Insulele Bermude, Puerto Rico și Fort Lauderdale, Florida, în Oceanul Atlantic. Suprafața delimitată este de aproximativ 1,2 milioane de km2. Un om de știință australian, Karl Kruszelnicki, cercetător la Universitatea din Sydney, susține că misterul Triunghiului Bermudelor „a fost rezolvat”. De fapt, el a afirmat că nu există absolut niciun mister, sfidând astfel aproximativ 70 de ani de teorii febrile și întrebări fără răspuns.
Potrivit acestuia, numeroasele dispariții bizare ale navelor și avioanelor în zona dintre Bermude, Florida și Puerto Rico nu are nimic de-a face cu extratereștrii, cristalele de foc, orașul pierdut al Atlantidei, bulele de gaz metan sau alte „teorii ale conspirației”. După părerea lui, totul nu a fost decât „o simplă eroare umană” care, evident, nu implică nimic supranatural – vremea nefavorabilă și faptul că, în primul rând, multe avioane și nave se apropie mult prea mult de acea partea Oceanului Atlantic în care, se știe, valurile și vremea sunt destul de haotice. Karl Kruszelnicki spune că „disparițiile în Triunghiul Bermudelor nu sunt neobișnuite, deoarece această întindere este, în speță, foarte aglomerată, dat fiind faptul că este aproape de Ecuator, deci de o parte bogată a lumii – America – și, prin urmare, există mult trafic în acea regiune”. Potrivit Lloyd’s of London, numărul de persoane care au dispărut în Triunghiul Bermudelor este, de fapt, același ca oriunde în altă parte, procentual vorbind. Kruszelnicki a abordat, de asemenea, și misterul zborului 19, în jurul căruia s-a făcut foarte multă vâlvă și care a stârnit imaginația a numeroase persoane.
Zborul 19 a fost o misiune cu cinci avioane au decolat de la Fort Lauderdale, Florida, pe data de 5 decembrie 1945, având la bord 14 membri. Bombardierele torpiloare TBM Avenger ale marinei americane se aflau într-un zbor de antrenament uzual care ar fi trebuit să dureze două ore când, deodată, au pierdut conexiunea cu baza centrală. Avioanele au dispărut, împreună cu echipajele aferente, și niciun rest nu a fost descoperit vreodată, nici măcar până în ziua de azi. Bombardierele torpiloare TBM Avenger ale marinei americane se aflau într-un zbor de antrenament normal de două ore, când au pierdut comunicarea cu baza. Avioanele au dispărut, împreună cu echipajele lor, și nicio rămășiță a acestora nu a fost descoperită vreodată. Mai mult decât atât, un hidroavion PBM-Mariner a fost trimis într-o misiune de căutare, recuperare și salvare pentru a localiza echipajul dispărut și, de asemenea, potrivit întâmplărilor, acesta a dispărut împreună cu cei 13 membri ai echipajului aflat la bord.
Adepții teoriilor conspirației au găsească, de-a lungul timpului numeroase explicații. Printre acestea se numără implicarea OZN-urilor, ceața electronică, cantități mari de gaze cu proveniență inexplicabilă, acestea viind motivele din spatele numeroaselor dispariții ce au avut loc în Triunghiul Bermudelor. Cu toate acestea, misterul rămâne încă nerezolvat, deși, după cum am spus, Kruszelnicki pune totul pe seama erorilor umane asociate cu condițiile nefavorabile de zbor și navigare, spunând că, cel mai probabil, dispariția se datorează valurilor de „15 metri care survolau Atlanticul în acea zi (…), iar singurul pilot experimentat era locotenentul Charles Taylor, a cărui eroare umană, bineînțeles, ar fi putut cauza tragedia”.
Triunghiul Bermudelor și disparițiile misterioase
Triunghiul Bermudelor încă ridică numeroase întrebări, neliniștindu-i pe oamenii de știință de zeci de ani încoace din cauza poveștilor despre avioane și nave care au dispărut fără urmă și care continuă să alimenteze conceptul unei mitologii supranaturale ale unei întinderi de aproximativ 1,2 milioane de km2. Triunghiul Bermudelor, în sine, chiar are forma unui triunghi, găsindu-se în vestul Oceanului Atlantic de Nord. Printre cele mai faimoase incidente misterioase se numără dispariția HMS Atlanta (în 1880), USS Cyclops în 1918 și Flight 19 (și, ulterior, a navei care a pornit în căutarea lor, dispărut în 1945).
Deși mulți experți au încercat de-a lungul timpului să dezlege misterul Triunghiului Bermudelor, Karl Kruszelnicki, un om de știință suedez în vârstă de 74 de ani a efectuat o analiză meticuloasă a zonei și crede, astfel, că a găsit un răspuns viabil, raportându-se la datele culese și cuantificate de-a lungul timpului. Karl Kruszelnicki susține că singurul motiv pentru care navele și avioanele „dispar fără urmă” îl reprezintă faptul că acea zonă este intens survolată și, mai mult decât atât, condițiile meteo sunt extrem de nefavorabile acestui lucru. Toate acestea, corelate cu erorile umane absolut normale, par a fi cauzele viabile acestor tragedii care au dus la numeroase controverse și teorii dintre cele mai bizare.
În sprijinul afirmației lui Kruszelnicki se află faptul că, potrivit documentării, majoritatea piloților de avion și căpitanilor de nave care au dispărut în aria Triunghiului Bermudelor erau relativ neexperimentați, așadar mult mai predispuși să facă erori cu rezultate tragice. Adăugând detalii privitoare la coordonatele geografice, particularitățile climatologice ale zonei precum și volumul mare de trafic, teoria lui Kruszelnicki pare a fi, în cele din urmă, destul de plauzibilă. În orice caz, mult mai plauzibilă decât OZN-uri și cristale de foc și, în fine, sirene care vrăjesc oamenii cu ajutorul vocii lor.
Teorii privitoare la disparițiile din Triunghiul Bermudelor
De-a lungul timpului, în jurul Triunghiului Bermudelor s-au creat o serie de legende, iar interesul stârnit, bineînțeles, a suplimentat veniturile din turism pe care le generează, din filmele create, cărțile și documentarele privitoare la aparentele dispariții misterioase și inexplicabile. Toate aceste „legende” au reușit, astfel, să întrețină misterul Triunghiului Bermudelor , chiar dacă acest „mister” este, de fapt, la fel de ușor de explicat precum sugerează Kruszelnicki. Karl Kruszelnicki susține, de fapt, că din start nu a fost vorba de niciun mister, ci doar de ideea de a crea „un mit” în jurul acestei zone geografice.
Cu toate acestea, au fost emise foarte multe teorii care își propun să explice disparițiile din Triunghiul Bermudelor. De la piramide submarine la nori hexagonali și baze extraterestre, oamenii de știință și teoreticienii conspirației au inventat, de-a lungul anilor, toate scenariile posibile și imposibile pentru a explica disparițiile bizare din Triunghiul Bermudelor. Iată care sunt câteva dintre ele:
- Teoria NASA se bazează pe norii hexagonali – în Triunghiul Bermudelor au avut loc aproximativ 75 de dispariții în care au fost implicate nave și avioane, conform unui raport al cotidianului la Tribuna. Acesta include și o teorie emisă de meteorologi, teorie care se bazează pe imaginile din satelit ale NASA, potrivit căreia norii hexagonali (care apar foarte rar) sunt prezenți în zonă și pot crea „bombe de aer” ce au puterea de a lovi cu viteze de până la 272 km/h. Acești nori ar fi responsabili pentru numărul mare de accidente ce au loc în acea regiune;
- Rogue waves – potrivit documentarului The Bermuda Triangle Enigma, oamenii de știință cred acum că, în conformitate cu condițiile din acea zonă, parametrii sunt optimi pentru a crea „valuri masive de tip rogue waves”, folosind chiar și stimulatoare pentru a demonstra cum acestea ar putea pune în pericol navele care navighează zona. „Există furtuni la sud și la nord, iar acestea se întâlnesc la mijloc”; a declarat oceanograful Simon Boxall, de la Universitatea din Southampton. „Și dacă există altele, suplimentare, venind dinspre Florida, iată un scenariu cu potențial mortal”. The Huffington Post relatează că valurile de tip rogue ar putea ajunge chiar și la o înălțime de 30 de metri, ceea ce ar fi la egalitate cu cel mai mare val înregistrat vreodată, „un tsunami de 30 de metri declanșat de un cutremur și o alunecare de teren în Golful Lituya din Alaska, în 1958”;
- Forțe magnetice – Triunghiul Bermudelor este unul dintre cele două locuri de pe Pământ în care busolele indică nordul adevărat (Polul Nord geografic) și nu nordul magnetic (Polul Nord magnetic, schimbător). Unele teorii au sugerat că linia agonică, adică punctul în care nordul magnetic și nordul adevărat sunt perfect liniare, trece prin Triunghiul Bermudelor, ceea ce ar putea duce la un fenomen magnetic care ar putea explica cazurile în care piloții și căpitanii de nave au susținut că busolele lor au încetat să mai funcționeze corect, ceea ce i-a făcut să se abată de la curs. În ceea ce privește viabilitatea teoriei, există o problemă, totuși, deoarece la începutul secolului al 18-lea, oamenii de știință au descoperit că linia agonică se deplasează în fiecare dat. Chiar dacă la un moment dat ar fi trecut prin Triunghiul Bermudelor, acum trece, în schimb, prin Golful Mexic;
- Bule de metan – o serie de cratere uriașe descoperite pe fundul mării, în jurul coastei Norvegiei în 2016, ar putea, de asemenea, să le ofere oamenilor de știință informații vitale și noi piste în rezolvarea misterului. Craterele măsoară până la 800 de metri lățime și au o adâncime de 150 de metri. Se crede că au apărut în urma scurgerilor din depozitele de petrol și gaze, îngropate adânc în profunzimile mării, care au format bule de gaz, în mare parte metan. Odată ce aceste gaze ating o masă critică, ies la suprafață unde, prin explozie, pot provoca erupții mari, cu urmări aferente;
- Atlantida – una dintre cele mai ciudate teorii ale conspirației susține că Triunghiul Bermudelor ar fi, de fapt, locația legendarului oraș pierdut al Atlantidei. Conform legendei, când Atlantida a fost distrus, orașul s-a scufundat în ocean. Teoria susține că ruinele orașului găzduiesc creaturi subacvatice, iar marile cristale de foc atlantice care, cândva, au furnizat o mare parte din puterea și energia orașului, încă există;
- Extratereștrii – The Sun explică faptul că unii scriitori „au dat vina pe OZN-uri pentru aceste dispariții” și „cred că extratereștrii folosesc Triunghiul Bermudelor drept un fel de portal pentru a călători spre și dinspre planeta noastră”, și că zona ar fi o stație care captează oameni, nave și avioane, supuse ulterior cercetărilor extraterestre. Sincer, teoria asta chiar e amuzantă;
- Niciun mister – iar asta o susține Karl Kruszelnicki și, sincer, după părerea mea, pare a fi teoria cea mai viabilă. Nu implică extratereștri, nu implică orașe pierdute, piramide, unde electromagnetice și altele, ci dovezi pur științifice, cuantificate cu ajutorul instrumentelor de măsurare și corelate cu condiții meteorologice și climatice nefaste și, evident, cu erorile umane absolut firești.
Mai mult decât o realitate, Triunghiul Bermudelor a devenit un fel de mit, o sursă de povești, teorii și inspirație pentru numeroase documentare și filme. În orice caz, deși părerile sunt încă împărțite, iar adepții teoriilor conspirației se mută dintr-o tabără în alta, cred că știința întotdeauna va face lumină acolo unde încă se bâjbâie pe întuneric.
