În timpul somnului, creierul (implicit, procesele cerebrale) este mult mai activ decât am crede. De fapt, pe parcursul perioadei de somn are loc consolidarea memoriei – de scurtă sau de lungă durată. De asemenea, are loc și reactivarea subconștientă a memoriilor precedente. S-a observat faptul că reactivarea memoriei în timpul somnului are capacitatea de a modela amintirile dintr-o zi, consolidându-le în amintiri pe termen lung și că reactivarea acestor amintiri (și nu numai) ar putea fi indusă prin furnizarea de „indicii auditive” în timpul somnului. Chiar dacă această abordare care presupune reactivarea memoriei țintite (TMR – targeted memory reactivation) poate consolida, după cum am spus, amintirile nou dobândite, cercetările efectuate în trecut s-au concentrat, în mare parte, doar pe amintirile asociative unice. Este mai puțin clar modul în care TMR afectează modul în care sunt consolidate amintirile asociative suprapuse. Acest lucru este esențial, având în vedere că, în timpul stării de veghe, recuperarea repetată a amintirilor suprapuse poate promova uitarea lor, fenomen cunoscut sub denumirea de „uitare indusă de procesul recuperării”, abreviat IRF (retrieval-induced forgetting).
Un grup de cercetători și-a pus întrebarea următoare: apare un model similar (care ar promova uitarea) atunci când TMR este folosită pentru a reactiva asociațiile de amintiri suprapuse, însă și pereche, în timpul somnului? Participanții la studiu, cei pe care s-au efectuat testele, au fost nevoiți „să învețe perechi suprapuse” – atât separat, cât și intercalate cu alte perechi fără a avea o evidentă legătură între ele. În timpul somnului, s-au cuantificat rezultatele și s-a observat fără niciun dubiu faptul că, folosind TMR, poate fi sondat un subset de perechi suprapuse. De altfel, în timp ce TMR a promovat reținerea în special a primelor perechi și asociații învățate, se pare că memoria s-a dovedit deficitară pentru a doua pereche învățată. Rezultatele cercetătorilor nu sugerează decât că TMR poate promova „uitarea amintirilor”, un efect similar cu alt fenomen, RIF, ce are loc în special în momentul în care o persoană se trezește din somn. Cu toate acestea, efectul nu este viabil și pentru acele amintiri care au fost consolidate prin recuperare înainte de somn, dovezile fiind concludente doar pentru susținerea efectului de uitare indusă de reactivare, însă doar în timpul perioadei de somn.
Potrivit mai multor cercetări recente, redarea anumitor sunete în fundalul unei camere în care doarme o persoană, poate stimula capacitatea ca aceasta să uite anumite memorii. Cercetătorii de la Universitatea din York au făcut această descoperire, care între timp ar putea fi rafinată și dezvoltată în numeroase metode care ar putea ajuta la reducerea amintirilor intruzive, violente și traumatizante – de fapt, aceasta este și dorința autorilor studiului. În trecut, s-a indicat faptul că redarea unor „indicii sonore” în timpul somnului poate fi folosită pentru a consolida anumite amintiri, iar studiul de față oferă primele dovezi solide că aceeași abordare ar putea fi dezvoltată și pentru a ajuta persoanele să uite anumite lucruri. Bardur Joensen, doctorand la Universitatea din York a declarat: „Deși suntem încă în stadiul experimental, rezultatele studiului nostru chiar face viabilă posibilitatea ca noi să putem nu doar stimula, ci și inhiba capacitatea de a ne aminti anumite lucruri, prin redarea unor indicii sonore atunci când o persoană doarme”.
„Persoanele care au suferit o traumă pot manifesta o gamă variată de simptome asociate înainte de toate cu stresul provocat de rememorarea acelor evenimente. Deși este încă departe, ne place să fim încrezători că descoperirea noastră ar putea deschide calea către noi tehnici de diminuare și chiar inhibare a acestor amintiri, care ar putea fi anexate altor terapii deja existente”. În cadrul studiului, 29 de persoane au fost învățate conexiunile dintre perechile de cuvinte suprapuse; au fost instruite, de exemplu, să memoreze perechile de cuvinte ”hammer – office” și ”hammer – Cardi B”. Ulterior, participanții la studiu au fost nevoiți să-și petreacă noaptea într-un laborator special amenajat de la Universitatea din York.
Atunci când participanții au intrat în stadiul al treilea al somnului, cunoscut drept somn profund sau somn cu unde lente, echipa de studiu a redat ușor, folosind un dispozitiv, cuvântul pe care participanții la studiu l-au învățat (”hammer”, ”office”, ”Cardi B.”), concomitent cu analizarea undelor cerebrale specifice ale acestora. Potrivit studiilor anterioare, memorarea unei perechi de cuvinte și ascultarea unui sunet asociat cu acea pereche, în timp ce participanții dormeau, i-a ajutat să își amintească frazele mult mai bine a doua zi dimineață când s-au trezit. Însă acum, ei au descoperit o consolidare mult mai puternică a memoriei în ceea ce privește o pereche, dar o reducere a memoriei pentru cealaltă pereche, atunci când perechile de cuvinte se suprapuneau iar asta înseamnă, prin extrapolare, că redarea de sunete legate între ele, în timpul somnului, ar putea promova uitarea selectivă a anumitor amintiri. Potrivit cercetătorilor, somnul a jucat un rol crucial în efectele pe care le-au observat în cadrul studiului.
Aidan Horner, de la Departamentul de Psihologie al Universității din York, a declarat că: „Relația dintre somn și memorie este absolut fascinantă. Știm că somnul este esențial pentru procesarea memoriei, iar amintirile noastre sunt de obicei mult mai bine consolidate, mult mai bine fundamentate, după o perioadă de somn. Mecanismele exacte prin care acest lucru are loc rămân încă neclare, dar se pare că, în timpul somnului, conexiunile importante se încheagă clar, mult mai bine, iar cele neimportante sunt eliminate. Cercetările noastre ne arată că există, fără niciun dubiu, posibilitatea ca acest proces să poată fi manipulat, astfel încât somnul să poată fi folosit și într-un alt mod terapeutic: acela de a ajuta la diminuarea și inhibarea amintirilor care au un impact negativ asupra individului”. Următorii pași pentru echipa de cercetători sunt aceia de a stabili modul în care aceste indicii sonore provoacă uitarea, astfel încât să aibă posibilitatea de „a activa” și de „a dezactiva” efectul, aplicându-l pe scară largă celor care suferă de traume.
