Istoria Premiilor Oscar se întinde pe mai bine de 90 de ani, prima ceremonie de decernare, care în mod oficial se numește „Ceremonia de decernare a Academiei Americane de Film”, având loc pe data de 16 mai 1929. Pe atunci, cine ar fi crezut că ceea ce a început drept o întâlnire la un mic hotel de pe Hollywood Boulevard avea să se transforme, peste doar zece ani, în cel mai important eveniment cinematografic din toate timpurile? În cadrul primei ceremonii din toate timpurile, care a avut o scurtă durată de doar 15 minute, s-au oferit doar câteva Premii Oscar pentru categoriile principale: cel mai bun actor (Emil Jannings, pentru filmele The Way of All Flesh și The Last Command), cea mai bună actriță (Janet Gaynor, pentru filmele Aurora, Street Angel și 7th Havean), cea mai bună producție unică & artistică (Aurora), cele mai bune efecte inginerești (Roy Pomeroy, pentru Wings), cel mai bun titlu, cel mai bun regizor de dramă, cel mai bun design de producție, cel mai bun scenariu adaptat. În cadrul aceleiași ceremonii, s-au oferit și două Premii Onorifice lui Charlie Chalpin (pentru Circul) și companiei Warner Bros. Pictures (pentru The Jazz Singer). Spre deosebire de protocolul de acordare din ziua de astăzi al Premiilor Oscar, pe atunci se știa dinainte care sunt laureații, fiind anunțați anterior susținerii galei de decernare a emblematicelor statuete aurite.
Ceremonii la radio, apoi televizate și în transmisiune directă
Prima ceremonie a fost găzduită de către Douglas Fairbanks, iar un an mai târziu, în 1930, s-a trecut și la transmisiunea radio a acesteia. În anul 1953, gala de decernare s-a transmis pentru prima dată la televizor, și în scurt timp a devenit cel mai important eveniment din industrie. De anvergură globală, Premiile Oscar din cinematografie reprezintă echivalentul Premiilor Emmy în televiziune, Tony (teatru) și Grammy (muzică). Se consideră, de fapt, că toate celelalte sunt inspirate din statuetele pe care laureații le primesc. Urmat îndeaproape de Globul de Aur, acest premiu este considerat a fi cel mai prestigios din industrie, reprezentând o încununare a carierei actorilor, scenariștilor, regizorilor, compozitorilor sau oricărei alte persoane implicate în film. În anul 2015, când actrița Julianne Moore a câștigat Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță (interpretarea din drama Still Alice), a afirmat că: „Am citit într-un articol că, atunci când câștigi un Oscar, există posibilitatea de a trăi cu cinci ani mai mult. Dacă este adevărat, aș vrea foarte mult să mulțumesc Academiei, dat fiind faptul că soțul meu este mai tânăr decât mine”. După cum era de așteptat, a fost modificată și procedura de acordare a premiilor. Acum, câștigătorii nu se mai cunosc dinainte de a fi deschis plicul de la Academie, ci strict atunci când gazdele citesc numele acestora.
N-am putea spune că o statuetă de aproximativ 34 de centimetri, acoperită cu un strat destul de subțire de aur, cu puritate de 24K, și o greutate de 3,8 kilograme (datorată în principal faptului că interiorul este umplut cu aliaj din bronz masiv) are astfel de capacități. Totuși, știm că fiecare râvnește la o astfel de „validare” a competențelor din industrie, chiar dacă de-a lungul timpului s-a considerat că este destul de „vag și greșit” să compari interpretările actoricești ale actorilor diferiți care joacă în filme diferite. Numele premiilor este protejat prin marcă înregistrată încă din anul 1979 și, tot de atunci, Academia de Arte și Științe Cinematografice (care se ocupă de procesul aferent selecției și acordării premiilor) a început să facă anumite schimbări în dinamica acestora. Încă din 1929, de când a fost compusă din lideri ai studiourilor de renume de la Hollywood, pornind de la ideea lui Louis B. Mayer (deținătorul companiei MGM), Academia a primit numeroase solicitări de „a-și diversifica” componența – alcătuită, majoritar, din bărbați albi. Chiar dacă la început solicitările au fost trecute cu vederea, pe parcurs lucrurile s-au schimbat și în 2017 comisia a ajuns să numere aproximativ 7000 de persoane din industrie: tineri și seniori, femei și bărbați de culoare, persoane din diferite țări, fiecare jucând un rol important în alegerea laureaților din fiecare an.
În legătură cu statuetele acordate laureaților Premiilor Oscar, lucrurile n-au fost astfel de la bun început. De fapt, înainte de a fi adoptată forma finală a acestora – cavalerul aurit plasat pe rola de film, care ține o spadă în mână – Cedric Gibbons, director artistic al companiei MGM, și-a imaginat-o altfel: același cavaler, cu aceeași sabie ținută în mână, însă cu bobina de film plasată în fața acestuia. În mod implicit, bobina prezenta cinci spițe, metaforă a ramurilor de activitate ale Academiei – actori și regizori, producători și tehnicieni, scenariști. De asemenea, nici sabia nu a fost aleasă doar de dragul esteticii: ar fi simbolizat ideea de protecție și dorința nestăvilită de bunăstare și progres în industrie. Un an mai târziu, Gibbons și-a dat seama că ar putea să îi aducă câteva modificări, și i-a prezentat conceptul unui prieten de-al său. Rezultatul final a fost aceeași statuetă, însă într-o versiune simplificată – rola de film a fost plasată, de data aceasta, sub picioarele cavalerului, simbolizând „victoria” în fața greutăților meseriei. Prin urmare, așa s-a născut statueta devenită acum emblematică, care an de an se oferă celor mai importante și demne de luat în considerare figuri din industrie.
Schimbări, întâmplări și introducerea de noi categorii
La început, existau doar câteva categorii de premii care își propuneau să celebreze atât filmele, cât și pe cei din spatele acestora. Totuși, odată cu progresele tehnologice din industrie, s-au mai introdus și alte categorii, în momentul de față existând 23. Cu toate acestea, nu este obligatoriu ca în fiecare an să existe câte un laureat pentru fiecare, cum nu este obligatoriu să existe doar un singur laureat pentru fiecare. După o întâmplare nefericită din 1940, când publicul a aflat dinainte de gală cine sunt câștigătorii (Academia obișnuia să transmită presei informații, pentru a putea publica în timp util numele câștigătorilor), s-au introdus plicurile sigilate, tradiție care este păstrată chiar și astăzi. În anul 2017, pentru prima dată în istoria Premiilor Oscar s-a făcut o greșeală în numirea laureaților pentru cel mai bun film: pentru scurt timp, musicalul extrem de apreciat La La Land s-a bucurat de titulatura de „cel mai bun film”. Totuși, greșeala a fost rapid rectificată, Oscarul revenind dramei Moonlight. De la prima ceremonie de decernare a Premiilor Oscar, până în ziua de astăzi, s-au acordat poate mai bine de 3100 de statuete. Acești cavaleri sunt turnați manual, făuriți din bronz, de către Polich Tallix Fine Art Foundry. Ulterior, primesc finisajul calitativ din aur, de acest proces ocupându-se Epner Technology.
Emblematica statuetă nu a cunoscut modificări doar de natură estetică (reamplasarea bobine de film), ci și de dimensiune – afirmând că „este mult prea mare”, aluzie la faptul că nu respectă proporțiile de simetrie, baza (rola de film) a fost constant redimensionată până la adoptarea, în anul 1945, a standardului actual. „Premiul Oscar” este porecla adoptată de către toți (chiar și de către membrii Academiei) a denumirii oficiale ”Academy Award® of Merit”. Privitor la de unde provine această denumire, originea este destul de confuză. În mod obișnuit, se crede faptul că bibliotecara Academiei, Magaret Herrick, privind-o cu atenție și observându-i detaliile, a zis că „seamănă cu unchiul ei, Oscar” – de atunci, cu toții au început să se refere la statuetă drept „Oscar”. În 1934, s-a folosit în mod oficial această denumire, „Oscar”, într-un articol publicat într-un editorial de renume, cu referire la faptul că actrița Katherine Hepburn este câștigătoarea „Premiului Oscar pentru cea mai bună actriță”.
Abia 12 ani mai târziu, în anul 1939, Academia avea să folosească la rândul ei „porecla” acestui premiu, pe atunci Premiile Oscar fiind realizate din bronz masiv, chiar dacă tot placat cu aur. Din dorința de a le da un aspect mai rafinat și strălucitor, s-a decis renunțarea la bronz, pentru un metal mult mai calitativ – metalul Britannia. Având o compoziție mult mai armonioasă, ușor de modelat, asemănătoare staniolului, noul metal folosit a făcut mult mai facilă și ușoară obținerea finisajului neted și curat al statuetelor. De-a lungul celui de-al doilea război mondial, în principal din cauza lipsei de metale și resurse, statuetele, pentru o perioadă de trei ani, nu au fost realizate din aliaj, ci din ipsos pictat. Deși nu arătau la fel de bine, elementul simbolistic al acestora era încă adânc înrădăcinat în valoarea lor: încununarea succesului și carierei.
Gala de decernare a Premiilor Oscar – un eveniment cu răsunet global
An de an, dacă circumstanțele o permit, Gala Premiilor Oscar este prezentată la Dolby Theatre Hollywood & Highland Center, în noaptea în care vor exista cel puțin 24 de laureați ai acestor premii. După cum deja am afirmat, nici măcar Academia nu știe care vor fi câștigătorii până în momentul citirii numelor înscrise în plicuri – voturile sunt numărate de un comitet separat, care validează și certifică autenticitatea acestora. Cu toate acestea, există posibilitatea ca numărul de statuete oferite să nu fie egal cu numărul categoriilor aferente nominalizărilor (23, cel puțin în momentul de față). Prin urmare, încă de la începutul nopții, Academia își asigură o marjă de eroare, având la dispoziție mai multe statuete decât ar fi, în mod obișnuit, necesare. Statuetele care nu vor fi înmânate artiștilor urmează să fie păstrate în seiful Academiei până anul următor, când vor fi acordate celor care au cele mai însemnate și importante contribuții în acest domeniu multilateral, efervescent și în continuă schimbare, numit „cinematografie”.
