Roverul Curiosty, proiectat pentru a explora craterul Gale de pe Mare ca parte a misiunii NASA Mars Science Laboratory, lansat de la Cape Canaveral pe data de 26 noiembrie 2011 și aterizat pe Aeolis Palus, în interiorul craterului Gale, la data de 6 august 2012, a descoperit „ușa” de pe Marte pe data de 7 mai, în timp ce investiga o movilă cunoscută sub numele de East Cliffs, din craterul Gale. Roverul a folosit instrumentul său Mastcam pentru a realiza o imagine a ciudatei fisuri, care are o înălțime de doar 30 de centimetri și o lățime de 40 de centimetri, conform precizărilor NASA.
Dat fiind faptul că, în mod evident, un om cu o statură medie ar avea ceva dificultăți în a intra prin respectiva „ușă”, echipa NASA a redenumit-o ”dog door”. Cu toate acestea, oamenii de știință a căror sarcină este de a urmări traseul roverului Curiosity au declarat că imaginile surprinse la începutul acestei luni, în ciuda aspectului într-adevăr asemănător cu cel al unei uși, este departe de a fi „o ușă extraterestră”, aceasta având o arhitectură perfect naturală, nicidecum operă a unor extratereștri ascunși. Teoriile conspirației sunt, într-adevăr, o temă interesantă și atractivă, dar nu rămân decât speculații făcute doar de dragul de a aduce un plus de savoare în contextul unor dovezi științifice, deseori, plictisitoare.
„Aceste forme aparent bizare sunt foarte comune în roci, atât pe Pământ, cât și pe Marte”, a precizat echipa NASA. „Sigur, chiar pare a fi o ușă micuță, însă este o caracteristică geologică naturală! Cu toate acestea, s-ar putea să arate «ca o ușă» poate pur și simplu pentru că mintea umană încearcă, întotdeauna, să dea un sens necunoscutului”, a declarat echipa Curiosity într-un mesaj postat pe Twitter. „În craterul investigat, există multe fracturi liniare, dar în locul unde a fost descoperită «ușa» acestea se intersectează, ceea ce face ca, în cele din urmă, roca să se fisureze în unghiuri ascuțite”. Așadar, respectiva formațiune nu este altceva decât o formă absolut naturală pe care, cu timpul, a luat-o roca investigată de către Curiosity.
Deși teoriile conspirației n-au încetat să apară, umplând internetul cu tot felul de speculații science-fiction, echipa a adăugat că deși „nu se așteaptă ca în spatele «ușii» să găsească o întreagă civilizație extraterestră”, ciudata fisură va oferi oportunități interesante pentru oamenii de știință. „Într-un sens mai puțin fantezist, suntem interesați de aceste roci ca de «o ușă» către trecutul antic”, a declarat echipa de cercetători. Analizând compoziția chimică a respectivului crater, ei pot chiar să cuantifice perioada care a trecut de la apariția ei, până în momentul prezent.
Deși adepții teoriilor conspirației și a scenariilor science-fiction s-ar putea să fie dezamăgiți de această explicație, cu siguranță există și motive potrivit cărora ar trebui să ne bucurăm, în special datorită faptului că progresele tehnologice au reușit să ne-aducă într-un punct în care suntem capabili să cercetăm locuri în care oamenii n-ar fi crezut vreodată că este posibil să ajungi. În ultimii zece ani, roverul Curiosity al echipei NASA s-a plimbat pe suprafața planetei Marte, făcând fotografii, filmând locuri, în încercarea de a înțelege istoria și geologia acestei planete și chiar în încercarea de a găsi semne de viață și chiar noi forme de civilizație, fie ea și extraterestră.
La o primă vedere, imaginea chiar este convingătoare. Dar dacă te uiți mai atent, lucrurile par să nu mai fie la fel de bizare – este departe de a semăna, pe bune, cu o ușă. Păcat, deoarece chiar ar fi fost interesant să fie o ușă adevărată. În schimb, „ușa de pe Marte” nu face decât să se alăture și altor „vedenii” care, de-a lungul timpului, au fost vehiculate pe internet: cubul de pe Lună, lingura de pe Marte, fața de pe Marte și așa mai departe. Evident, aceste explicații rezonabile pot să însemne, de fapt, o strategie de „mușamalizare”, nu? Glumesc, evident – dacă ar fi vrut să mușamalizeze ceva, cu siguranță n-ar fi făcut publice pozele respective. Haideți să zicem că doar au vrut să mai aducă puțin în lumină proiectul pe care l-au demarat acum zece ani.
Mai mult decât atât, există un termen științific care denumește tendința oamenilor ca atunci când li se prezintă o imagine neclară sau necunoscută, care chiar le stârnește sentimente bizare și le inspiră teamă, aceștia să o transforme într-un obiect cu aspect familiar: pareidolia, adică tendința de a interpreta un stimul vag, greu de explicat, obscur, ca fiind ceva cunoscut de către observator, cum ar fi formele ce apar în nori, fețele ce apar în obiecte neînsuflețite sau modele abstracte, descifrarea de mesaje ascunse în muzică.
În legătură cu viața pe Marte, OZN-urile, oamenii de știință caută dovezi mult mai solide ale existenței extratereștrilor decât, să zicem, o lingură sau un cub. În ciuda deceniilor de căutare a dovezilor de existență a vieții pe Marte, nu a fost găsit nimic. În orice caz, este posibil să fi existat cândva viață pe Marte și este posibil să fie găsite relicve fosilizate ale vieții celulare antice. Dar găsirea bruscă a unui artefact, cum ar fi această „ușă”, a unei lingure, a unui chip imortalizat, este puțin probabil o dovadă a vreunei forme de viață extraterestră.
În jurul planetei Marte s-au stârnit foarte multe speculații și teorii dintre cele mai efervescente, unele chiar pline de haz, altele înspăimântătoare. Când vine vorba de a-și pune imaginația la contribuție, oamenii pot scormoni povești uluitoare. Dincolo de toate acestea, oamenii de știință încearcă să descopere dacă, într-adevăr, planeta Marte a susținut vreodată forme de viață – în orice caz, mult diferite nouă în ceea ce privește fiziologia, biochimia și anatomia, având în vedere că planeta Marte n-ar putea susține, încă, viața umană. Încetul cu încetul, ne îndreptăm spre momentul în care vom avea certitudinea că pe Marte există sau nu forme de viață. Cu toate acestea, cum spunea cândva și o emisiune populară, „între lucrurile pe care nu le vedem și cele de care ne temem există un Univers al posibilităților”.
