Cu siguranță Patrick Paumen, bărbatul în vârstă de 37 de ani din Olanda, face senzații dacă merge într-un magazin sau restaurant. Acest lucru se datorează faptului că nu mai este nevoit să-și scoată cardul sau banii atunci când plătește, și nici măcar telefonul – tot ce trebuie să facă este să întindă mâna spre cititorul de carduri contactless, iar plata se efectuează. Acest lucru este posibil deoarece face acest lucru încă din 2019, de când și-a injectat sub piele un microcip care îi permite să efectueze, printr-o simplă atingere cu mâna, plăți contactless. Deși acest lucru nu este tocmai recent, dat fiind faptul că primul microcip a fost implantat într-un om încă din 1998, tehnologia a fost disponibilă spre comercializare abia aproximativ zece ani mai târziu.
„Reacțiile persoanelor care încasează banii sunt de neprețuit”, spune Patrick Paumen, ceea ce este de-nțeles, dat fiind faptul că lucrurile par desprinse dintr-un film science-fiction. În orice caz, nimic nu ar trebui să ne mai surprindă, date fiind descoperirile științifice din ultimii ani, precum și evoluția rapidă a tehnologiei din ce în ce mai revoluționare. „Procedura de implantare se simte ca și cum cineva te-ar ciupi de piele”, afirmă el. Deși recunoaște că nu i-a schimbat întocmai viața fiindcă, în cele din urmă, există momente în care este nevoit să plătească și cash, a vrut să fie printre primele persoane care își implantează un cip contactless în acest scop, ceea ce i-a și reușit.
Compania Walletmor duce expresia „cu banii în mână” la un cu totul alt nivel
Când vine vorba de implanturile cu microcipuri, compania britanico-poloneză Walletmor, sub dictonul ”Wallet of Tomorrow”, spune că anul trecut a devenit prima companie care le-a făcut disponibile spre vânzare. Fondatorul și directorul executiv al companiei, Wojtek Paprota, afirmă despre produsul său că „poate fi folosit oriunde sunt acceptate plăți contactless”, cipul Walletmor cântărind mai puțin de un gram și fiind puțin mai mare decât un bob de orez, fiind format dintr-un microcip și o antenă înglobate într-un biopolimer (un material natural, netoxic, similar cu plasticul), motiv pentru care implantarea acestuia în mână este puțin, spre deloc, invazivă.
Cipul NFC al implantului este ca un fel de hard disk al unui computer, unde sunt stocate și criptate toate datele personale referitoare la contul de credit. Datorită standardelor înalte de securitate, piratarea și copierea acestora pe un alt dispozitiv este imposibilă. Antena NFC face posibilă stabilirea comunicării de către cip cu un terminal POS (”point-of-sale”), iar odată ce mâna este plasată cât mai aproape de terminal, antena funcționează ca un conector între cele două dispozitive, comunicând după un anumit protocol. Biopolimerul este materialul din care este realizat stratul exterior al implantului, protejând cipul și antena, fiind biocompatibil și aprobat FDA, ceea ce înseamnă că poate fi plasat în siguranță în corpul uman.
Wojtek Paprota a certificat faptul că dispozitivul este sigur, a fost aprobat de autoritățile de reglementare, funcționează imediat ce este implantat și are stabilitatea necesară pentru a nu-și pierde integritatea tehnică. De asemenea, nu funcționează pe bază de baterie sau orice altă sursă de energie, tehnologia folosită de Walletmor fiind ”near-field communication” (NFC), identic cu sistemul de plată contactless integrat în smartphone-uri. Implanturi similare se bazează pe identificarea prin radiofrecvență (RFID), aceeași tehnologie care se găsește în cardurile fizice de debit și de credit contactless. În momentul de față, Walletmor susține că a vândut peste 500 de astfel de cipuri.
Deși această idee ar putea suna destul de ciudat pentru mulți dintre noi, un sondaj realizat în 2021, la care au participat 4.000 de persoane din Regatul Unit și Uniunea Europeană, a arătat faptul că 51% dintre participanți ar lua în considerare eventualitatea implantării unui astfel de cip, deși pentru unii „invazivitatea și problemele de securitate rămân o preocupare majoră”. Cu toate acestea, Paumen susține că nu ar trebui să existe probleme din acest punct de vedere, deoarece „implanturile cu cipuri reprezintă același tip de tehnologie pe care oamenii o folosesc zilnic, de la brelocuri de chei pentru deblocarea ușilor, cardurile de transport în comun sau chiar cardurile bancare fizice”.
Implanturile cu microcipuri și problemele pe care le ridică
Problema cu un astfel de cip și, de fapt, ceea ce provoacă îngrijorare și reticență, este scenariul în care, în viitor, acesta va deveni din ce în ce mai avansat, ajungând ca în cele din urmă să conțină o sumedenie de date private ale persoanei care îl poartă. Și, evident, dacă aceste informații sunt criptate și securizate optim, fără ca o persoană să poată fi într-adevăr urmărită. Se-ajunge, din nou, la probleme de securitate cibernetică. Wojtek Paprota a afirmat că „nu este îngrijorat de faptul că persoana care poartă un astfel de cip ar putea fi vreodată localizată și urmărită”, pe când Theodora Lau, expertă în tehnologie financiară, se întreabă „cât de mult suntem dispuși să plătim de dragul confortului?”.
Ea spune că cipurile implantate pentru plăți contactless sunt doar „o extensie a posibilităților tehnologice de a ne ușura viața”, referindu-se la noi modalități de conectare și schimb de date. Pe de altă parte, Nada Kakabadse, profesoară de politică, guvernanță și etică, rămâne precaută în ceea ce privește viitorul cipurilor integrate, spunând că „există o parte întunecată a tehnologiei, una care are un potențial abuz”, iar „pentru cei care nu pun preț pe libertatea lor, această parte întunecată a tehnologiei deschide perspective clare în ceea ce privește controlul, manipularea și opresiunea”. Tot ea se întreabă, retoric, „cine deține datele, cine are acces la ele?” și dacă „este etic să le punem oamenilor cipuri, cum facem cu animalele de companie?”.
Steven Northman, lector senior în domeniul inovării și antreprenoriatului la Universitatea din Winchester, spune că aceste îngrijorări sunt nejustificate, ușor de combătut. Pe lângă activitatea sa academică, Northman este fondatorul firmei britanice BioTeq, care produce cipuri ce pot fi implantate, contactless, încă din 2017. Cipurile realizate de către compania sa sunt destinate persoanelor cu dizabilități care, spre exemplu, pot folosi cipurile pentru a deschide automat ușile. „Avem solicitări zilnice”, afirmă el, „și am efectuat pentru 500 de implanturi în Marea Britanie”, solicitările scăzând, însă, odată cu instalarea condițiilor epidemiologice din trecut. Susținând că această tehnologie este folosită de ani de zile, Northman neagă eventualele riscuri.
După ce și-a implantat cipul, Patrick Paumen s-a întors în Olanda. Se simte mai bine decât oricând și, de fapt, se descrie pe sine ca fiind un „biohacker”, adică o persoană care își implantează bucăți de tehnologie în corp pentru a încerca să-și îmbunătățească performanțele. De fapt, Patrick Paumen nu are doar un cip în corp, ci un total de 32 de implanturi – inclusiv cipuri pentru deschiderea ușilor și alte tipuri de magneți. „Tehnologia continuă să evolueze, așa că eu de ce n-aș evolua odată cu ea?”, se-ntreabă el. „Întotdeauna vor exista oameni care nu vor să își modifice corpul, ceea ce este justificabil, și ar trebui să respectăm acest lucru – și ei, de asemenea, ar trebui să ne respecte pe noi, ca «biohackeri» ce suntem”.
Evident, tehnologia evoluează din ce în ce mai mult. Poate, la un moment dat, anumite intervenții bizare ar putea ridica probleme de etică, însă cine suntem noi să judecăm predilecțiile altora? Atât timp cât ce face cineva nu ne afectează în mod direct, fiecare este liber să facă ceea ce îi place. Voi ce părere aveți?
