Cele mai importante descoperiri științifice de-a lungul timpului

Nu putem să nu apreciem faptul că mare parte din modul în care funcționează lumea de astăzi se datorează, în principal, descoperirilor științifice care au fost făcute de-a lungul secolelor. Știm, în aceeași măsură, că multe rămân încă nedescoperite și probabil vor mai trece zeci de ani (poate chiar secole) până când vom ajunge să înțelegem angrenajele care pun în funcțiune lumea, așa cum o cunoaștem (sau poate încă nu o cunoaștem). În orice caz, datorăm mare parte înțelegerii existenței noastre tuturor oamenilor de știință care, prin teoriile lansate, rezultatele cuantificate și obținute, întrebările puse, au reușit să deslușească fundamentele și pilonii lumii în care trăim. Fie că vorbim despre domeniul medical, despre domeniul ingineriei, electricității, termodinamicii și chiar filosofiei, „știința” cuprinde toate acele ramuri ale căror interese se concretizează în înțelegerea – sub dictonul „limitării umane” – modului în care lumea, oamenii și, în esență, tot ce este viu pe acest pământ funcționează.

De aici a pornit, de fapt, ideea acestui articol privitor la cele mai importante descoperiri științifice de de-a lungul timpului: din dorința de a documenta marile teorii, rezultate care au revoluționat modul în care funcționează lumea noastră. Cu siguranță acest articol va fi unul deloc exhaustiv, care va trata doar câteva dintre marile descoperiri ale lumii, pentru că știm că, de fapt, fiecare teorie, fiecare idee, fiecare rezultat, fiecare „mică descoperire” a reprezentat, de fapt, un pas foarte mare în înțelegerea lumii. Să nu uităm, de asemenea, că mulți oameni de știință au fost uciși de propriile invenții, descoperiri și că, în aceeași măsură, foarte multe mecanisme, substanțe active, au fost descoperite din pură întâmplare – este vorba despre acel moment de „Evrica!” pe care l-au avut personalitățile inspirate. Așadar, acest articol va lăsa loc de completări, comentarii, deoarece ne-ar fi pur și simplu imposibil să-l tratăm la maximul său potențial.

Fără a mai lungi lucrurile, iată câteva dintre cele mai importante descoperiri științifice de de-a lungul timpului, într-o ordine total aleatorie!

Proiectul Genomului Human (HGP)

Proiectul la care au luat parte zeci de mii de cercetători, centre de renume din întreaga lume, a fost lansat în toamna anului 1990. Scopul acestuia a fost de a identifica, prin secvențierea celor peste 3 miliarde de perechi de baze azotate din structura genomului uman și caracteriza, atât structural, cât și funcțional, cele aproximativ 25.000 de gene din structura ADN-ului. Teoretic, acesta a fost finalizat în anul 2003, când secvențierea și rezultatele au fost publicate, depuse în baza de date Genbank a NCBI. Acest proiect le-a dat oamenilor de știință posibilitatea de a monitoriza activitatea genelor, de a înțelege modul în care funcționează și mecanismele care stau la baza funcționării sistemelor biologice.

CRISPR (Clustered Regularly Interspaced Short Palindromic Repeats)

Versatilitatea metodei CRISPR o poate face să fie, de fapt, una dintre cele mai mari descoperiri din toate timpurile, CRISPR putând fi folosită pentru a edita, elimina, inhiba și activa genele. Această tehnică este deosebit de versatilă și ar putea pune bazele unui nou domeniu în genetică, ce ar putea revoluționa sistemul medical și editarea și manipularea genelor. Hackerii genomului uman au creat un sistem viabil și funcțional de editare a genelor, deschizând noi posibilități în ceea ce privește realizarea de noi tratamente, dar ridicând mari probleme de bioetică.

Structura moleculară a ADN-ului

În ultimii 60 de ani, înțelegerea structurii ADN-ului a propulsat activitățile de cercetare în foarte multe direcții, revoluționând atât domeniul medical, cât și pe cel al investigațiilor criminalistice. De la descoperirea de către James Watson și Francis Crick a structurii dublu helicoidale a ADN-ului (1953), comunitatea științifică s-a divizat în multe direcții de activitate, pentru a cerceta „molecula vieții”, în vederea înțelegerii a ceea ce suntem și a mecanismelor care ne conduc viața. Fără descoperirea ADN-ului și structurii acestuia, nu ar fi fost posibile toate studiile revoluționare care vizează cartografierea și secvențierea genomului – așadar, descoperirea structurii ADN-ului s-ar putea să fie, de fapt, cea mai mare descoperire științifică din toate timpurile.

Bomba atomică

Moștenirea pe care a lăsat-o descoperirea bombei atomice este destul de confuză: a reușit să pună capăt celui de-al Doilea Război Mondial, însă a inaugurat cursa înarmării nucleare. Unii dintre cei mai mari oameni de știință ai vremii respective s-au reunit, la începutul anilor 1940, pentru a afla cum să rafineze uraniul și să construiască o bombă atomică – ceea ce s-a numit Proiectul Manhattan. În 1945, Statele Unite au aruncat bombe atomice asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki: zeci de mii de civili au murit instantaneu, iar Japonia a capitulat. Acestea au rămas singurele două bombe nucleare folosite vreodată în luptă. Mulți oameni de știință care au lucrat la acest proiect au îndemnat ulterior guvernul să folosească energia nucleară doar în scopuri pașnice. Cu toate acestea, multe țări continuă să dezvolte arme nucleare în scopuri nedorite.

Secvențierea ARN-ului

Secvențierea ARN-ului (RNA-seq) este o tehnologie care utilizează secvențierea de nouă generație pentru a identifica și descrie moleculele de ARN dintr-un genom, la un anumit moment. ”Next generation sequencing” permite citirea ADN-ului dintr-o celulă, pas cu pas, bază cu bază, dar aceeași tehnologie permite și citirea ARN-ului, care ajută la înțelegerea modificărilor post-transcripționale, modul în care fuzionează genele, schimbările care pot apărea în expresia acestora. Implicit, pot fi observate schimbările celulare survenite în urma infecțiilor, dinamica evolutivă a cancerului, pentru a se putea acționa specific și în timp util.

Descoperirea virusului HIV (Human Immunodeficiency Virus)

În 1983 și 1984, Luc Montagnier din Franța și Roberto Gallo din Statele Unite au descoperit virusul HIV, stabilind, de asemenea, că este responsabil de apariția SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite). De atunci, oamenii de știință au început să dezvolte teste pentru a determina dacă o persoană este infectată cu HIV. Persoanele depistate pozitiv sunt îndemnate să ia măsuri de precauție specifice pentru a evita răspândirea bolii – există medicamente disponibile pentru a ține HIV și SIDA sub control, însă un tratament viabil, din păcate, încă nu este confirmat. Se depune foarte mult efort în vederea dezvoltării acestuia.

Teoria cuantică

Fizicianul danez Niels Bohr este considerat una dintre cele mai importante personalități din fizica modernă. În 1922, el a primit Premiul Nobel pentru Fizică datorită cercetărilor sale privind structura atomului și pentru activitatea sa de dezvoltare a teoriei cuantice. Deși a contribuit, de asemenea, la dezvoltarea bombei atomice (în cadrul Proiectului Manhattan), a promovat constant utilizarea energiei atomice în scopuri pașnice.

Razele X (Raze Röntgen)

Wilhelm Conrad Röntgen a fost un fizician german, profesor la universitatea Würzburg, care, în timpul studierii descărcărilor electrice în tuburi vidate, a descoperit, în anul 1895, faptul că erau emise niște radiații penetrante, pe care le-a numit raze X. În 1901, fizicianul a primit Premiul Nobel pentru Fizică dar, în ciuda dorințelor sale și a înscrierilor lăsate în testament, razele X au fost denumite, ulterior, „raze Röntgen”. A deschis calea dezvoltării tehnicilor și echipamentelor de imagistică medicală, care au revoluționat domeniul medical și nu numai.

Tabelul periodic al elementelor

În esență, apariția tabelului periodic, în forma pe care o cunoaștem, se bazează pe „legea periodică” propusă de chimistul rus Dmitri Mendeleev (1869). Acesta a observat că, atunci când sunt aranjate în funcție de greutatea atomică, elementele chimice se aliniază pentru a forma „grupuri” cu proprietăți similare. El a reușit să folosească acest lucru pentru a prezice existența unor elemente nedescoperite încă și pentru a observa erorile în ceea ce privește greutățile atomice. În anul 1913, Henry Moseley a confirmat că tabelul putea fi „și mai precis” dacă elementele erau aranjate în funcție de numărul atomic, care reprezintă numărul de protoni dintr-un atom al elementului. Tabelul periodic surprinde toate elementele lumii vii.

Penicilina

Probabil descoperirea penicilinei este una dintre cele mai cunoscute povești: în 1928, omul de știință scoțian Alexander Fleming se ocupa de experimente asupra virusului gripal. La un moment dat, și-a luat o vacanță de câteva săptămâni, iar când s-a întors a observat, în laboratorul său, o placă Petri plină de bacterii, asta după ce, accidental, a lăsat capacul întredeschis. Proba fusese contaminată cu un mucegai, iar el a observat că peste tot unde era mucegai, colonia bacteriană nu era viabilă. Acel mucegai cu proprietăți antibiotice s-a dovedit a fi ciuperca numită Penicillum, iar în următoarele decenii, chimiștii au reușit s-o purifice și să dezvolte medicamentul numit penicilină, care combate un număr uriaș de infecții bacteriene, fără a dăuna organismului. De asemenea, a deschis calea descoperirii și altor antibiotice.

Electricitatea

Multe persoane spun că Ben Franklin a descoperit, de fapt, electricitatea. Vă amintiți, probabil, celebrul său experiment cu zmeul. De fapt, ceea ce a reușit să facă în 1752, atunci când a folosit o cheie și un zmeu, a fost să demonstreze că fulgerul este o formă de electricitate. În anul 600 î.Hr., filosoful grec Thales din Milet a fost cel care a observat, pentru prima dată, electricitatea statică – atunci când a frecat blana unui animal de rășina fosilizată a unui copac (cunoscută sub numele de „chihlimbar”). Cuvântul „electricitate”, derivat din cuvântul grecesc pentru chihlimbar, a fost inventat de omul de știință britanic William Gilbert. Totuși, trebuie să îi mulțumim lui Michael Faraday pentru această descoperire – în 1821, el a descoperit că, atunci când un fir care transportă un curent electric este plasat lângă un singur pol magnetic, firul se va roti. Acest lucru a dus la dezvoltarea motorului electric. Zece ani mai târziu, a devenit prima persoană care a reușit să producă un curent electric prin deplasarea unui fir printr-un câmp magnetic. Experimentul lui Faraday a dus la crearea primului generator, precursor al generatoarelor uriașe care, în zilele de astăzi, produc și asigură electricitate continuă. Faraday este cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în înțelegerea electricității și a electrochimiei – în lucrările sale, el a fost condus de credința în ceea ce privește „uniformitatea naturii” și „interconvertibilitatea diferitelor forțe”, pe care le-a conceput de timpuriu ca fiind „câmpuri de forță care dictează ordinea lumii”.

Teoria Big Bang

Deși multă lume este reticentă când vine vorba despre cum a apărut, cu exactitate, Universul, mulți oameni de știință au certitudinea faptului că apariția acestuia, în urmă cu aproximativ 13,7 miliarde de ani, a avut loc datorită unei explozii masive pe care au numit-o „Big Bang”. În 1927, Georges Lemaître a propus această teorie, conform căreia toată materia și energia din Univers, inițial, au fost comprimate într-un punct minuscul. Într-o fracțiune de secundă (asta dacă putem vorbi despre timp înainte de Big Bang), punctul s-a extins și toată „materia conținută” a umplut instantaneu ceea ce acum este Universul Nostru. Evenimentul Big Bang a marcat, de fapt, „începutul timpului”, iar observațiile științifice chiar par să confirme viabilitatea acestei teorii. Big Bang-ul a reprezentat epicentrul apariției lumii în care trăim.

Teoria relativității

Teoria relativității speciale, propusă de Albert Einstein în articolul său „Despre electrodinamica corpurilor în mișcare”, explică relațiile dintre viteză, timp și distanță. Această teorie (ce-i drept, destul de complicată și nu neapărat pe înțelesul tuturor) afirmă faptul că viteza luminii rămâne întotdeauna aceeași (aproximativ 300.000 km/secundă, în vid), indiferent de viteza cu care cineva (sau ceva) se apropie (sau se îndepărtează de ea). Această teorie a devenit fundamentul și punctul de plecare pentru o mare parte din alte teorii și speculații pe care se bazează fizica modernă și, în esență, știința. Albert Einstein a avut, de asemenea, implicații în numeroase domenii, foarte multe dintre teoriile, descoperirile și invențiile sale punând bazele lumii pe care o cunoaștem – de altfel, este considerat unul dintre cele mai mari genii din toate timpurile.

Teoria evoluției și selecției naturale

În 1859, naturalistul britanic, Charles Darwin, a emis teoria evoluției, care a revoluționat ideile pe care le știa lumea privitoare la cum s-a dezvoltat viața pe Pământ. Darwin a susținut că toate organismele evoluează, sau se schimbă, foarte încet în timp. Aceste schimbări se datorează, în principal, adaptările care permit unei specii să supraviețuiască în mediul său de viață, aceste adaptări apărând din întâmplare sau ca urmare a ocupării aceluiași areal geografic (deci acelorași condiții de mediu) pentru mai multe generații. Dacă o specie nu se adaptează, ea poate dispărea – el a numit acest proces drept „selecție naturală”. Așadar, întotdeauna cel mai adaptat va supraviețui. Multe dintre teoriile sale sunt expuse foarte clar în cartea pe care a publicat-o, carte de căpătâi a multor oameni de știință, „Originea speciilor”.

Descoperirea gravitației

Matematicianul și fizicianul englez, Isaac Newton, este considerat unul dintre cei mai mari oameni de știință din toate timpurile. Deși a descoperit foarte multe lucruri și are contribuții în numeroase domenii, probabil cea mai importantă teorie pe care a lansat-o este legea gravitației universale. În 1664, Newton și-a dat seama că gravitația este forța care atrage obiectele unele spre altele – aceasta explicând de ce cad lucrurile și de ce planetele orbitează în jurul Soarelui. Nu, contrar legendei conform căreia ar fi stat sub un copac și un măr i-ar fi căzut în cap, Isaac Newton a văzut, de fapt, în timp ce o urmărea pe mama sa, cum un măr cade dintr-un copac – ceea ce a declanșat, la doar vârsta de 23 de ani, manifestarea geniului. El a reflectat asupra modului în care forța gravitațională atrage corpurile spre pământ. Cu cât masa unui obiect este mai mare, cu atât forța (sau atracția gravitațională) este mai mare. În 1687, Newton a publicat cartea sa, Principa, care a dezvoltat legile gravitației universale și cele trei legi ale mișcării – lucrarea a pus bazele fizicii moderne și, de asemenea, a stârnit foarte multe controverse.

Bazele microbiologiei

Louis Pasteur (1822-1895) a fost un chimist și microbiolog francez renumit pentru descoperirile sale privind principiile vaccinării, fermentației microbiene și pasteurizării. Înainte ca Pasteur să înceapă să facă experimente cu bacterii, în anii 1860, oamenii nu știau ce anume cauzează bolile. Mulți dintre ei mizau pe „un aer rău”, care conține „ceva” și duce la infestarea rănilor. Pasteur nu numai că a descoperit că bolile sunt cauzate de microorganisme, bacterii, dar și-a dat seama și că acestea pot fi ucise prin căldură și dezinfectare – această idee i-a determinat pe mulți medici să se spele pe mâini înainte de intervenții (surprinzător sau nu, această practică nu era populară înainte) și să-și sterilizeze instrumentele. Pasteur a combătut și „teoria generației spontane”, care susținea că „bacteriile apar pur și simplu”. De asemenea, Pasteur a descoperit că microorganismele vii cauzează fermentația – ceea ce face ca laptele și vinul să se acrească. Experimentele sale au dezvăluit că microbii pot fi distruși prin încălzire („pasteurizare”). Munca lui Pasteur a dovedit că teoria germenilor pe care a propus-o este adevărată, boala fiind rezultatul atacului microorganismelor. Descoperirile sale au dus la alte progrese, cum ar fi tehnicile chirurgicale antiseptice, descoperirea microorganismelor care cauzează tuberculoza, holera și antraxul, ceea ce a dus la o înțelegere mult mai bună a bolii.

Mișcarea Pământului

Matematicianul și astronomul Nicolaus Copernicus a descoperit că totul în Univers se învârte în jurul Soarelui, și nu al Pământului, așa cum se credea pe atunci. Până la descoperirea aceasta, se credea că Pământul este centrul Universului, iar stelele, planetele și soarele se roteau în jurul planetei noastre. În 1543, el a publicat marea sa lucrare, On the Revolution of Heavenly Spheres, în care și-a explicat teoriile. Printre acestea se numără faptul că ziua și noaptea există datorită rotației Pământului în jurul propriei axe. Heliocentrismul copernican a înlocuit teoria ptolemeică acceptată în mod convențional, care susținea că Pământul este staționar. Galileo a fost de acord cu teoria lui Copernic și a demonstrat-o folosind un telescop pentru a confirma că diferitele faze prin care trecea planeta Venus erau rezultatul orbitei în jurul Soarelui. Rămășițele lui Copernic au fost găsite sub o catedrală poloneză, abia în 2005. Descoperirile sale au schimbat percepția asupra locului nostru în lume și în Univers, deschizând calea astronomiei moderne și punând bazele a numeroase speculări și teorii ulterioare.

Bosonul Higgs

În ultimele decenii, fizicienii au lucrat neîncetat pentru a descoperi și modela mecanismele de funcționare a Universului – în accepție actuală, este vorba despre „Modelul Standard”. Acest model descrie patru interacțiuni de bază ale materiei, cunoscute sub numele de forțe fundamentale. Două dintre ele sunt cunoscute în viața de zi cu zi: forța gravitațională și forța electromagnetică. Celelalte două, însă, își exercită influența doar în interiorul nucleelor atomilor: forța nucleară tare și forța nucleară slabă. Conform Modelului Standard, există un câmp universal care interacționează cu particulele, ceea ce le conferă proprietatea de „masă”. În anii 1970, fizicienii François Englert și Peter Higgs au descris acest câmp în cadrul Modelului Standard, cunoscut sub numele de câmpul Higgs – conform legilor mecanicii cuantice, toate câmpurile ar trebui să aibă o particulă asociată, care a devenit cunoscută sub numele de „bosonul Higgs”. În 2012, două echipe de cercetători au folosit Large Hadron Collider de la Cern pentru a realiza coliziuni de particule și au raportat detecția unei particule cu masa prezisă a bosonului Higgs – existența câmpului Higgs fiind, astfel, validată. În 2013, Englert și Higgs au primit Premiul Nobel pentru Fizică. Pe măsură ce fizicienii continuă să perfecționeze modelul standard, funcția și descoperirea bosonului joacă un rol important.

Internetul

În anii 1960, o echipă de informaticieni care lucrau pentru ARPA din cadrul Departamentului de Apărare din SUA au construit o rețea de comunicații pentru a conecta calculatoarele din cadrul agenției, numită ARPANET, predecesorul internetului. Aceasta folosea o metodă de transmite a datelor numită „comutare de pachete”, dezvoltată de Lawrence Roberts, informatician și membru al echipei. Această tehnologie a fost dezvoltată în anii 1970 de către oamenii de știință Robert Kahn și Vinton Cerf, care au dezvoltat protocoale de comunicare esențiale pentru internet – protocolul de control al transmisiei (TCP) și protocolul de internet (IP), potrivit informaticianului Harry R. Lewis care documentează acest lucru în cartea sa Ideas That Created the Future: Classic Papers of Computer Science. Pentru acest lucru, Kahn și Cerf sunt adesea considerați „inventatorii internetului”. În 1989, internetul a evoluat și mai mult datorită inventării ”World Wide Web” de către informaticianul Tim Berners-Lee, în timp ce lucra la CERN. Potrivit CERN, „ideea de bază a WWW a fost aceea de a îmbina tehnologiile evolutive ale computerelor, rețelelor de date și hipertextului într-un sistem informațional global, puternic și ușor de utilizat”. Dezvoltarea aceasta a dus la universalizarea internetului și conectării lumii într-un mod cu totul și cu totul inedit, iar internetul este vital în ziua de azi.

Becul

Inventarea și descoperirea becului electric a transformat lumea, asta-i evident. Deși mai mulți inventatori au avut un rol esențial, de-a lungul timpului, în dezvoltarea acestei tehnologii, Thomas Edison este cunoscut ca fiind inventatorul principal, deoarece a creat un sistem de iluminat complet funcțional, care includea un generator, cabluri, precum și un bec cu filament de carbon, în 1879. Accesibilitatea luminii a schimbat fenomenal dinamica societății.

Telefonul

Mai mulți inventatori au făcut muncă de pionierat în domeniul transmisiei electronice a vocii (până și marele scriitor Jules Verne și-a imaginat posibilitatea acestui lucru). De altfel, mulți dintre ei au intentat procese de proprietate intelectuală atunci când utilizarea telefonului a devenit populară. Totuși, inventatorul scoțian Alexander Graham Bell a fost primul care a primit un brevet pentru telefonul electronic, la data de 7 martie 1876. Trei zile mai târziu, Bell a realizat primul apel telefonic către asistentul său, Thomas Watson, spunându-i: „Domnule Watson, veniți aici – vreau să vă văd!”, potrivit autorului A. Edward Evenson. În realizarea telefonului, Bell a fost foarte inspirat de familia sa. Tatăl său a învățat persoanele cu deficiențe de auz cum să vorbească, mama sa, muziciană desăvârșită, și-a pierdut auzul, iar soția sa, Mabel, cu care s-a căsătorit în 1877, era surdă de la vârsta de cinci ani. Invenția a luat rapid amploare și a revoluționat comunicarea la nivel mondial. Când Graham Bell a murit, pe data de 2 august 1922, toate serviciile telefonice din Statele Unite și Canada au fost oprite, timp de un minut, pentru a-i onora numele și invenția.

Presa tipografică

Inventatorul german Johaness Gutenberg a inventat presa tipografică între anii 1440 și 1450. Deși alții înaintea lui – inventatori din China și Coreea – dezvoltaseră caractere mobile fabricate din metal, Gutenberg a fost primul care a creat un proces mecanizat care transfera cerneala (pe care o făcea din ulei de in și funingine) din caracterele mobile direct pe hârtie. Cu acest proces de tipărire cu caractere mobile, tipografiile au crescut exponențial viteza cu care se puteau face copii ale cărților și, astfel, s-a ajuns la diseminarea rapidă, pe scară largă, a cunoștințelor și culturii – pentru prima dată în istorie, ceea ce a avut numeroase avantaje.

Vaccinul și imunizarea

Practica imunizării datează de sute de ani – spre exemplu, călugării budiști beau venin de șarpe pentru a se imuniza împotriva mușcăturii de șarpe, iar variolarea (ungerea pielii cu puroi din variola de vacă, pentru imunizarea împotriva variolei) era practicată în China secolului al XVII-lea. Edward Jenner este considerat fondatorul vaccinologiei în Occident după ce, în 1796, a inoculat unui băiat de 13 ani virusul vaccinia (responsabil de variola vacii) și a demonstrat imunitatea la variolă. În 1798 a fost dezvoltat primul vaccin antivariolic. Pe parcursul secolelor următoare, implentarea sistemică a imunizării în masă, împotriva variolei, a culminat cu eradicarea globală a acesteia în 1979. De asemenea, experimentele lui Pasteur s-au concretizat în dezvoltarea semnificativă a tehnicilor de vaccinare și a diferitelor tipuri de vaccinuri împotriva a numeroase microorganisme patogene, care cauzau boli deosebit de grave.

Celulele HeLa

HeLa reprezintă o linie celulară nemuritoare utilizată în cercetarea științifică. De altfel, este cea mai veche și mai frecvent utilizată linie celulară umană. Linia este derivată din celule de cancer de col uterin prelevate, pe data de 8 februarie 1951, de la o pacientă afro-americană în vârstă de 31 de ani, pe nume Henrietta (He) Lacks (La). A fost prima linie celulară care s-a dovedit a fi durabilă și prolifică. Celulele din tumora canceroasă ale pacientei au fost prelevate fără știrea sau consimțământul ei, ceea ce era o practică obișnuită, la acea vreme, în Statele Unite. Biologul George Otto Grey a constatat că acestea puteai fi păstrate în viață, contrar așteptărilor și încercărilor anterioare, și a dezvoltat o linie celulară. Anterior, liniile celulare cultivate din alte mostre umane supraviețuiau doar câteva zile, dar celulele din tumora Henriettei Lacks s-au comportat diferit, fiind folosite ulterior în multe proiecte de cercetare.

Taxonomia modernă

Carl Linnaeus, cunoscut și după înnobilarea sa, în 1761, drept Carl von Linné, a fost un botanist, zoolog, taxonomist și medic suedez care a oficializat nomenclatura binală, sistemul modern de denumire a organismelor vii. Este cunoscut drept „părintele taxonomiei moderne”. Între 1735 și 1738 a locuit în străinătate, unde a studiat și publicat prima ediție a Systema Naturae, în care explică regulile conform cărora ar trebui denumite speciile de organisme (plante, animale) astfel încât să fie înțelese, la nivel global, de toată lumea. Între anii 1750 și 1760, a continuat să colecteze și să descrie, să clasifice animale, plante și minerale, publicând, în același timp, mai multe volume. În momentul morții sale, era unul dintre cei mai apreciați oameni de știință din întreaga Europă, punând bazele biologiei și taxonomiei moderne.

După cum am spus, nu am putea surprinde în acest articol toate descoperirile științifice și invențiile care au revoluționat și construit, în maniera pe care o cunoaștem, lumea în care trăim. Știm că datorăm foarte multe celor care au fost înaintea noastră și și-au dedicat viața științei, cercetărilor și descoperirilor, iar mai sus am surprins doar câteva dintre acestea. Ar fi foarte multe de spus, însă asta ar însemna să nu mai terminăm vreodată. Dar, dacă sunteți interesați, o listă exhaustivă, aproape completă, este publicată pe Wikipedia, sub titlul Timeline of scientific discoveries. Între timp, ne bucurăm că ți-ai făcut timp să citești articolul și, de asemenea, nu uita că așteptăm în secțiunea de comentarii părerile tale privitoare la cele mai importante descoperiri științifice și invenții de de-a lungul timpului. Aici, într-o manieră foarte scurtă, am surprins doar câteva dintre ele, dar avem certitudinea faptului că ne-au scăpat mult mai multe și, poate, de-o importanță superioară celor de mai sus. Deși, între noi fie vorba, orice descoperire în domeniul științific își are rostul, importanța și impactul ei asupra umanității.