În momentul în care Patrizia Reggiani s-a căsătorit cu Maurizio Gucci, aceștia au devenit unul dintre cele mai celebre cupluri din Italia. Apoi, Maurizio a părăsit-o pe Patrizia, iar ea a pus la cale un complot pentru a-l ucide. În 1997, aceasta a fost condamnată pentru faptul că a organizat asasinarea fostului ei soț, Maurizio Gucci, ultimul din dinastia familiei Gucci care a condus renumitul brand. În 2016, la scurt timp după eliberarea din închisoare a Patriziei Reggiani, o echipă de filmare de la o emisiune de televiziune italiană a apărut neanunțată la locul ei de muncă, din Milano.
Reggiani a petrecut doar 18 ani în închisoare, după ce, inițial, a fost condamnată la 29 de ani, pedeapsa i-a fost redusă la 26 de ani, dar a ieșit mai devreme „pentru comportament exemplar”. Pentru mult timp, Patrizia și-a susținut vehement nevinovăția, afirmând că cea mai bună prietenă a ei i-a înscenat totul, însă echipa de televiziune italiană se pare că a prins-o într-un moment de sinceritate. Întrebând-o „de ce ai angajat un asasin plătit pentru a-l ucide pe Maurizio Gucci, de ce nu l-ai împușcat tu însăți”, Patrizia a răspuns că vederea ei „nu este atât de bună”, și că nu ar fi vrut „să rateze”.
Ca o condiție a eliberării condiționate, Reggiani a fost obligată să își găsească un loc de muncă. Există și speculații conform cărora a primit oferta de eliberare și în 2011, însă a refuzat-o, deoarece simpla idee de a lucra o îngrozea. „Nu am lucrat niciodată în viața mea și nici nu intenționez să încep acum”, i-ar fi spus Patrizia avocatului ei. La un an după divorț, pe 27 martie 1995, Maurizio Gucci a fost asasinat. Potrivit anumitor surse, în ziua în care a fost ucis, Patrizia a scris un singur cuvânt în jurnalul ei: „paradeisos”, cuvântul grecesc pentru „paradis”. Pe data de 31 ianuarie 1997, Patrizia a fost arestată și acuzată că l-a angajat pe asasinul care l-a ucis pe Maurizio Gucci.
Presa locală a supranumit-o „Văduva Neagră” și, potrivit procurorilor, motivul pentru care Patrizia a acționat astfel a fost cauzat de un amestec de gelozie, bani și resentimente față de fostul ei soț, susținând că voia să dețină controlul asupra proprietății Gucci și, de altfel, să-l împiedice pe Maurizio Gucci să se căsătorească cu Paola Franchi. Căsătoria iminentă i-ar fi înjumătățit pensia alimentară, reducându-i ajutorul bănesc anual la 860.000 de dolari ceea ce, potrivit ei, ar fi echivalat cu „un castron cu linte”.
Asasinarea lui Maurizio Gucci, în vârstă de 46 de ani, într-o dimineață, pe covorul roșu din fața biroului său, precum și procesul efervescent care a urmat după, au captivat Italia anilor ‘90. A fost povestea care a marcat sfârșitul unui secol plin de asasinate, crime și alte chestii de acest gen. Cu toate acestea, totul s-a întâmplat în elegantul Milano, nu într-un Napoli plin de mafioți, unde asasinatele erau ceva obișnuit, la ordinea zilei.
Încă de la început, Reggiani a fost suspectul principal. Totuși, din lipsa dovezilor, crima a rămas nerezolvată timp de aproape 2 ani. În 1997, un pont a dus la arestarea ei, împreună cu alte 4 persoane, printre care și asasinul lui Maurizio Gucci. S-a descoperit că asasinul, Benedetto Ceraulo, proprietarul unei pizzerii aflate în pragul falimentului, a fost angajat de Patrizia printr-un intermediar numit Giuseppina „Pina” Auriemma, un prieten apropiat din înalta societate al Patriziei.
Cuprins
Cine au fost Maurizio Gucci și Patrizia Reggiani?
Maurizio Gucci a fost nepotul fondatorului Casei Gucci, Guccio Gucci, iar Patrizia Reggiani era, pe atunci, o italiancă mondenă, fiica unui magnat al transporturilor italiene. S-au cunoscut la o petrecere din Milano și s-au căsătorit în anul 1972, când amândoi erau tineri, având doar 24 de ani. Curând, aveau să aibă 2 fiice – Allegra și Alessandra. „Maurizio se simțea liber cu mine. Ne-am distrat, eram o echipă”, a declarat Reggiani în 2016. „Eram un cuplu frumos și aveam o viață frumoasă”, susține aceasta.
Timp de mai bine de un deceniu, cei doi și-au trăit fericirea conjugală la maximum, iar stilul de viață opulent, rafinat și luxos i-au făcut să fie favoriții presei italiene. Maurizio Gucci și Patrizia Reggiani au fost printre primele cupluri de celebrități, iar British Vogue relata, într-un articol, că atunci când cei doi vizitau New York-ul, erau plimbați într-o mașină cu numărul de înmatriculare „Mauizia”, o combinație discretă a numelor celor 2 – Maurizio și Patrizia. Averea lor era una inimaginabilă, cu insule private, proprietăți în întreaga lume, iar Patrizia era cunoscută drept „Liz Taylor a etichetelor de lux”, cei doi găzduind petreceri în fiecare săptămână.
Cu toate acestea, relația celor doi a luat o întorsătură neașteptată în anul 1983 atunci când a murit tatăl lui Maurizio, actorul Rodolfo Gucci. La acea vreme, Maurizio Gucci a moștenit jumătate din acțiunile companiei Gucci și, la scurt timp, a devenit președintele acesteia. Reggiani a dezaprobat foarte mult deciziile soțului eu, susținând că este un „afacerist mediocru” – Maurizio Gucci a pus la dispoziție posibilitatea de cumpărare a locurilor în consiliul de administrație al firmei, pentru suma de 135 de milioane de dolari, prin intermediul firmei bancare de investiții din Bahrain, Investcrop.
Patrizia a declarat pentru The Guardian că „Maurizio a luat-o razna; până atunci, eu eram consilierul său principal în legătură cu toate deciziile care țineau de Gucci, însă el a vrut să fie cel mai bun și a încetat să mă mai asculte”. De asemenea, a mai spus și că a fost foarte supărată pe Maurizio Gucci în legătură cu multe lucruri dar, mai presus de toate de „pierderea afacerii familiei”, care a fost „o prostie și un eșec”.
Lucrurile au luat o turnură și mai nefastă în momentul în care, pretinzând că pleacă într-o călătorie de afaceri, în 1985, Maurizio Gucci a părăsit-o pe Patrizia Reggiani. În calitate de director principal al Gucci, Maurizio urma să piardă milioane de euro pentru companie. Până în anul 1993, acesta a fost nevoit să își vândă acțiunile din afacere către Investcorp pentru 120 de milioane de dolari. De asemenea, avea și o nouă iubită care locuia cu el, care se ocupa cu design-ul de interior, numită Paola Franchi. În 1994, Reggiani a primit un acord de divorț care îi aducea un milion de dolari pe an, dar, în mod cert, era încă extrem de resentimentară față de fostul ei. Ea a declarat presei că motivul pentru care a eșuat căsnicia lor este că „Maurizio s-a închipuit președinte, iar aici există, de fapt, doar un singur președinte”.
Cum a fost asasinat Maurizio Gucci?
În dimineața zilei de 27 martie 1995, Maurizio Gucci a fost asasinat cu 3 focuri de armă, pe treptele biroului său privat din Milano. Tragedia a fost considerată, de la bun început, un asasinat organizat și bine pus la cale și din cauza renumelui lui Maurizio Gucci, au existat numeroase teorii privitoare la identitatea și motivele ucigașului. Cu toate acestea, un suspect principal de la bun început a fost Reggiani, care și-a exprimat de mai multe ori, vocal, disprețul față de fostul ei soț, precum și dorința de a-l vedea mort. „Eram foarte, foarte furioasă pe Maurizio”, a declarat ea în documentarul ”Lady Gucci: The Story of Patrizia Reggiani” (2021). „M-am plimbat întrebând pe toată lumea, chiar și pe vânzătorul de la băcănie, dacă există cineva care are curaj să-mi ucidă fostul soț, pentru că eu nu știu să țintesc foarte bine cu arma – nu aș fi putut să o fac eu însămi”.
În lipsa unor dovezi solide și certe, poliția nu a putut acuza pe nimeni de asasinarea lui Maurizio Gucci. Abia 2 ani mai târziu, în ianuarie 1997, poliția italiană a primit un pont anonim care a reprezentat un punct solid de plecare în anchetarea Patriziei Reggiani. Aceștia au descoperit curând că Reggiani a conlucrat cu prietena ei și cu Giuseppina „Pina” Auriemma, pe care l-a plătit cu 365.000 de dolari pentru a-l ucide pe Maurizio Gucci.
Auriemma ar fi luat legătura cu o cunoștință, portarul de noapte al hotelului, Ivano Savioni, pentru a-i cere ajutorul. Mai departe, Savioni i-ar fi cerut ajutorul lui Orazio Cicala, care, în cele din urmă, a găsit o persoană care ar fi dispusă să-l ucidă pe Maurizio Gucci: Benedetto Ceraulo. Vinovații, în afară de Reggiani, au fost descoperiți de către autorități în momentul în care un ofițer de poliție aflat sub acoperire a înregistrat o convorbire cu aceștia, în care s-a dat drept asasin plătit, amenințând-o pe Reggiani pentru a plăti restul banilor pe care îi datora grupului. Pe data de 31 ianuarie 1997, toți cei cinci au fost arestați și acuzați de crimă cu premeditare în legătură cu asasinarea lui Maurizio Gucci.
Auriemma a luat apoi legătura cu o cunoștință, portarul de noapte al hotelului, Ivano Savioni, pentru a-i cere ajutorul. Savioni i-a adus apoi cazul lui Orazio Cicala, care l-a găsit pe ucigaș, Benedetto Ceraulo. Vinovații, în afară de Reggiani, au fost descoperiți de autorități când un ofițer de poliție sub acoperire a înregistrat o convorbire cu toți aceștia în care s-a dat drept asasin plătit, amenințând-o pe Reggiani să plătească restul banilor pe care îi datora grupului. La 31 ianuarie 1997, toți cei cinci au fost arestați și acuzați de crimă cu premeditare în legătură cu asasinarea lui Maurizio Gucci.
Patrizia Reggiani: de-acum „Văduva Neagră”, nu „Lady Gucci”
Arestarea Patriziei Reggiani și acuzarea organizării soțului ei au declanșat, în scurt timp, o furtună mediatică. Supranumită „Văduva Neagră”, procesul din 1998 a sos în evidență o persoană egoistă, vorace, lipsită de scrupule – Reggiani nu mai era nicidecum rafinata și eleganta „Lady Gucci”, ci o femeie plină de ură și ranchiună. Procurorii au susținut că dincolo de motivarea din lăcomie, Patrizia Reggiani era geloasă și pe noua relație a lui Maurizio Gucci cu Paola Franchi.
În ceea ce privește dovezile împotriva Patriziei Reggiani, au existat martori care au susținut faptul că aceasta căuta, prin oraș, asasini plătiți, dincolo de însemnarea din jurnal, în ziua în care a fost ucis Maurizio, „paradeisos”. Paola Franchi a declarat, în instanță, faptul că este de părere că „Patrizia e deranjată, mai presus de toate, de faptul că nu mai purta numele Gucci”. Cu toate acestea, pe tot parcursul procesului, Reggiani a negat vehement că ar fi ordonat asasinarea fostului ei soț, Maurizio.
În schimb, avocații ei au susținut că Auriemma ar fi șantajat-o deși, în acel moment, Reggiani s-a contrazis în instanță spunând că „a meritat fiecare liră”. Mai mult decât atât, și asta chiar e amuzant, avocații au mizat și pe o afecțiune medicală de-a Patriziei pentru a-i justifica imposibilitatea de a planifica o astfel de crimă: au scos la înaintarea tumoarea de pe creier pentru care, în 1992, Patrizia Reggiani a fost operată. După spusele ei, patologia de care a suferit ar fi făcut-o incapabilă „să pună la cale un plan atât de măreț”. În urma procesului care a durat 5 luni, Reggiani și ceilalți au fost condamnați pentru crimă cu premeditare: ea a primit 29 de ani de închisoare, din care a executat doar 18.
Unde este acum Patrizia Reggiani?
În anul 1997, Reggiani a fost condamnată la 29 de ani de închisoare, dat în anul 2000, pedeapsa a fost redusă la 26 de ani. În același an, potrivit CNN, ea a încercat să se sinucidă, dar a fost găsită în timp util de către agenții de securitate. Mai apoi a reușit să fie eligibilă pentru eliberarea condiționată, dar asta presupunea ca ea să își găsească un loc de muncă – ceea ce, în 2011, Patrizia a refuzat să facă. În prezent, în vârstă de 73 de ani, ea a fost eliberată în 2016 datorită unei bune purtări, asta după ce a executat 18 ani de închisoare.
Deși inițial a refuzat programul de eliberare condiționată, Reggiani a acceptat un loc de muncă în 2014, fiind angajată la firma de costume și bijuterii Bozart. Slujba lui Reggiani era aceea de a consilia echipa de design a Bozart și de a citi reviste de modă, pentru a fi la curent cu trendurile și noutățile. Potrivit The Guardian, Patrizia Reggiani a ajutat, la început, la crearea unei colecții de bijuterii și genți de seară inspirate de papagalul ei macaw, Bo. Începând cu anul 2021, statutul ei de angajare este necunoscut.
În 2016, Reggiani a declarat că locuiește cu mama ei, pe atunci în vârstă de 89 de ani, într-o casă din orașul Milano. Potrivit British Vogue, aceasta putea fi văzută în cartierele de lux, în weekend-uri, alături de papagalul ei. Fiicele celor doi, Alessandra și Allegra Gucci, sunt ambele căsătorite, stabilite în Elveția. Cu toate acestea, după cum era de așteptat, surorile nu au o relație strălucită cu mama lor. Într-un interviu acordat în 2016 pentru The Guardian, Reggiani a declarat că relația ei cu fiicele sale „era tensionată”, deoarece ele n-ar fi înțeles-o și, mai mult decât atât, i-au tăiat și sprijinul financiar. „Nu am nimic și nici măcar nu-mi cunosc cei doi nepoți”, a declarat, foarte pios, Patrizia.
Ce are de spus familia Gucci despre filmul House of Gucci?
În urma lansării filmului, familia lui Aldo Gucci a publicat o declarație în ANSA, criticând filmul cum că ar fi „o narațiune care este foarte departe de realitate”. În declarație, familia Gucci a reproșat producției că nu s-a consultat cu ei înainte de a-i portretiza pe Aldo și pe restul familiei pe marile ecrane. De asemenea, a contestat faptul că filmul o prezintă pe Patrizia Reggiani ca pe un fel de „dublură feministă” a conducerii companiei. Cu toate acestea, familia Gucci nu dorește să ia măsuri legale împotriva companiei de producție.
Iată declarația integrală, tradusă din limba italiană:
„Familia Gucci ia act de știre privitor la lansarea filmului «House of Gucci» cu o oarecare nedumerire deoarece, deși producția susține că vrea să spună «adevărata poveste» a familiei, temerile stârnite imaginile și scenele lansate până acum se confirmă: filmul este o narațiune departe de a fi exactă.
Producția filmului nu s-a deranjat să se consulte cu moștenitorii înainte de a-i descrie pe Aldo Gucci – președintele companiei timp de 30 de ani – și pe membrii familiei Gucci ca pe niște huligani, ignoranți, insensibili la lumea din jur, atribuindu-le protagoniștilor nuanțe, evenimente, tonuri și atitudini care nu le-au aparținut niciodată. Acest lucru este extrem de dureros pentru noi și este o insultă la adresa moștenirii pe care este construit astăzi brandul.
Și mai cenzurabilă este reconstrucția care devine mistificatoare la limita paradoxului atunci când vine vorba despre sugerarea unor tonuri indulgente față de o femeie care, condamnată definitiv pentru că a fost instigatoarea asasinatului lui Maurizio Gucci, nu este zugrăvită doar în film, ci și în declarațiile membrilor distribuției, ca o victimă care încearcă să supraviețuiască într-o cultură corporatistă masculină și macho”.
